Această lucrare, una dintre ultimele cărți ale Sfântului Ioan de Kronstadt publicate încă din timpul vieții acestuia, reprezintă o chintesență a înțelepciunii practice dobândite de marele duhovnic și ascet în urma unei jumătăți de veac de slujire adusă lui Dumnezeu și aproapelui, adevărata „școala a vieții duhovnicești”, cum a și dorit‑o autorul.
Poate că cea mai exactă apreciere a însemnătății scrierilor sfântului a fost făcută de către părintele Gheorghe Florovsky, celebrul teolog rus: „Acesta este jurnalul unui contemplativ, nu al unui moralist.
Și rugăciunea nu este lirism, nu este doar năzuință a sufletului, ci tocmai întâlnire cu Dumnezeu, suflare a Duhului, realitate duhovnicească... La părintele Ioan se deschide din nou calea uitată a cunoașterii lui Dumnezeu prin experiență, și în această experiență, duhovnicească și euharistică, este depășit orice psihologism teologic.
