Ii fac semn sa mi se aseze pe genunchi. Mai bine ne ingramadim intr-un fotoliu (desi ea il percepe ca pe un gest de intimitate) decat sa ma asez pe canapea. Cred ca am mai zis-o, dar o pot repeta la nesfarsit: sa-l ia naiba pe inventator.
Directionarea gresita a furiei, dar nu-mi pasa. Recita soptit un poem de Shakespeare, cautandu-si loc printre alte voci spre timpanele mele. E ambuteiaj, stiu. Tu nu esti cine spun ei. Esti damnat sa fii prizonierul propriei firi. Esti un ratat! Nu te gandi... Nu te gandi!
