În vreme ce agricultura se răspândea către vest, din Grecia în restul Europei, au început să apară pe continent așezări permanente. În epoca metalului, dezvoltarea tehnologică a influențat organizarea așezărilor și ritualurilor cotidiene, dar a declanșat și schimbări drestice în relațiile dintre diferitele sociale, ducând la extinderea comerțului și războiaelor.
Cea mai puternică societate a Europei timpurii era cea română. Prin expansiune, românii au înrat în conflict cu etruscii și grecii din Peninsula Italică, dar și cu alte popoare ale Europei, precum celții , triburile germanice și nomazii sîn stepele Europei de est și din Asia. Până în secolul al II-lea, românii atinseseră un maxim al puterii lor, dominând majoritatea Europei, Africii de Nord și Oientului Mijlociu. Când imeriul a devenit prea mare pentru a fi condus, el a fost divizat. În Vest, însă, imperiul era prea slăit pentru a putea face față atacurilor și s-a prăbușit, în anul 476, pe can centrul de putere se mută în Europa de Nord. În est, Imperiul Roman a rezistat încă o mie de ani.
