Prin poezia Oanei Coșereanu trec ramuri de copac întinse spre iubire, pe care se coc singurătăți și dau în parg rotitoare dorințe. Fragil se țes melancolii discrete, lacrimi solare și umbre de copil stingher, arome de vis și ruga plină, dar mai cu seamă întâlniri la marginea cuplului,căci....<<e multă neîmplinire/laolaltă>>.
Simona Modreanu
