La frontierele stiintei - FORMAT PDF

Apreciatul autor al unor biografii celebre (Leonardo da Vinci, Charles Darwin, Albert Einstein) și al unor bestselleruri celebre (Știința Dosarelor X), MICHAEL WHITE revine cu o nouă lucrare ce reprezintă o abordare vastă a credințelor vechi și moderne.
Citește tot rezumatul cărții La frontierele stiintei... De la răpiri extraterestre la zombi, de la semne magice descoperite pe suprafața pămîntului, la alchimie și mutații genetice, scriitorul investighează zone complexe, confirmînd ipoteza lui G.K.Chesterton potrivit căreia: „Cînd un om nu mai crede în Dumnezeu, este în stare să creadă în orice“. O carte a prezentului și viitorului, ce explorează fascinația umanității pentru lucrurile pe care nu le poate înțelege. Cu inteligență și umor, Michael White îl invită pe cititor într-o călătorie a cunoașterii și descoperirii, al cărei sfîrșit nu este cunoscut și nici nu se știe dacă va putea fi cunoscut vreodată. Fragment din volum:    „Timp de aproximativ cinci sute de ani, de la începutul secolului al XII-lea pînă la mijlocul secolului al XVI-lea, Europa a devenit noul centru al alchimiei, un loc în care înțelepții și „magii" călătoreau fără opreliști dintr-o țară în alta în căutarea unor greu de aflat, dar multprețuite minuni. Mulți alchimiști au scris despre aventurile și experimentele lor, dar de cele mai multe ori rețetele lor erau codificate pentru ca alții să nu poată avea acces la ele, înainte de a fi inițiați în tainele alchimiei. Unii și-au petrecut întreaga viață încercînd să decodifice lucrările înaintașilor lor, adăugîndu-și în același timp propria contribuție la setul de valori și cunoștințe transmis din generație în generație. În anumite țări și în anumite perioade, alchimiștii erau tolerați, fiind chiar încurajați și finanțați de monarhi; în alte țări, alchimiștii și magicienii erau ostracizați, activitatatea lor fiind considerată ilegală. În Anglia, alchimiștii au avut parte de suișuri și coborîșuri. În 1404, Henric al IV-lea a declarat practicarea alchimiei delict capital, considerîndu-se că reușita unui alchimist ar disturba status quo-ul, producerea unor cantități mari de aur destabilizînd economia. Cu toate acestea, regina Elizabeth I s-a folosit de alchimiști în încercarea de a mări tezaurul regal. Unul dintre favoriții ei a fost John Dee, filosof înzestrat, dar și șarlatan alchimist și practicant al artelor oculte. Un alt alchimist, John Aurelio Augurello, care a trăit în Italia secolului al XV-lea, i-a oferit papei Leon al X-lea lucrarea sa în domeniul alchimiei, Crysopeia, în care descria procedeul de fabricare a aurului. Dedicîndu-i lucrarea papei, Augurello speră că acesta îi va întoarce favoarea printr-o recompensă. Chiar așa s-a și întîmplat — Leon l-a chemat în fața Curții Papale și, cu mare fast și ceremonie, a scos din buzunar o pungă goală, oferindu-i-o alchimistului sărac Iipit pămîntului și spunîndu-i că, fiind un magician atît de puternic care putea produce aur, va avea nevoie de o pungă în care să-l țină." Citește mai puțin...