La origine, această lucrare a fost o teză de licență ce a purtat titlul: Act artistic și realitate istorică în filmografia lui Sergiu Nicolaescu, susținută la 3 iulie 2010 în fața comisiei de evaluare a candidaților la titlul de licențiat al Facultății de Istorie a Universității București.
Mulțumesc, pe această cale, coordonatorului științific al tezei, domnul profesor Ion Bucur, și acelor profesori care, dezinteresat, m‑au sfătuit pe parcursul elaborării ei.
Elementul de noutate al prezentului text stă în faptul că, spre deosebire de varianta inițială, în el se regăsesc și observațiile domnului Sergiu Nicolaescu, după ce domnia sa a citit, corectat și completat varianta întâi.
Deși am fost obligat să mă folosesc de instrumente specifice ‑, filmografie, bibliografie, relatări, apărat critic ‑, personal consider această lucrare una cu dublu caracter: unul manifest și, în egală măsură,unul științific.
Suntem un popor obișnuit ‑ așa cum ne spune un foarte cunoscut istoric român al timpului nostru ‑ să ia totul cu ușurătate, domnia sa neuitând să amintească și despre o categorie aparte de români, pe care propriul lor fanatism i‑a singularizat în raport cu masa populară.
La rândul său, un la fel de celebru mânuitor al condeiului, roman ‑ dramaturg de data aceasta ‑, ne spune că la noi, la romani, trăitul contează cel mai mult, devine ca un joc, iar cine strică acest joc trebuie îndepărtat, în extremis, eliminat.
Mutând accentul discuției de la nivel colectiv, la nivel individual, despre Sergiu Nicolaescu se poate spune că este printre puținii români care au nesocotit această regulă a trăitului, luându‑și activitatea în serios, conform acelei legi, proprie sieși, concretizată în sintagma: până la capăt.
Acest lucru l‑a simțit, în primul rând, publicul spectator obișnuit; în rândul intelectualilor ‑ și chiar al colegilor de breasla ‑ Sergiu Nicolaescu având și contestatari. Cineastul a și spus în mai multe împrejurări, că a făcut filme pentru public, pe care îl consideră judecătorul de căpetenie.
Această carte vine să întărească afirmația de mai sus, eu selectându‑mă din chiar rândurile spectatorilor săi. Autorul
