În privința pactului semnat de Stalin la sfârșitul lui iunie 1941, Hitler nu tăgăduise nimic. Dar nu i-a descoperit generalului și Conducătorului român alte secrete, cum ar fi cel al ruperii pactului german-sovietic, pact ce a uluit mai întâi lumea și care foarte degrabă a fost aruncat la groapa de gunoi.
Neînțelegerile dintre Hitler și Stalin nu erau de ordin ideologic, precum au încercat să afirme ulterior istoriile rusești.
În noiembrie 1940, Hitler și Ribbentrop, cu prilejul discuțiilor de la Berlin, au solicitat o aderare a Uniunii Sovietice la Pactul Tripartit. Stalin a refuzat. Nu de aceea că el era comunist și Hitler era social-naționalist, ci pentru motivul că nu i se ofereau zonele de agresiune pe care le pretindea. Rusia, la aceste convorbiri secrete, dorea să-și alipească țările din zona Golfului Persic și a Mării Arabice. Hitler a icnit nemulțumit, dar a căzut de acord. Când însă mesagerul lui Stalin, Molotov, a mai pretins Bulgaria și Strâmtorile Dardanele, Hitler s-a supărat și l-a expediat pe Molotov la Moscova fără niciun rezultat. În definitiv, între Hitler și Stalin s-au stabilit relații dușmănoase, de suspiciune, relații dintre doi bandiți, care, după o scurtă înțelegere, pretind, fiecare, la partea leului.
La Berdicev, generalul Ion Antonescu, luându-și rămas bun de la Hitler, a mai repetat răspicat: „Merg alături de Germania în Est, pentru a recâștiga drepturile noastre în Vest!”.
