Povestea fascinant a a unui scrib, scrisă de unul dintre favoriții Editurii Gallimard. Un titlu-capcană, menit să suscite spiritele atrase de poveștile fabuloase ale omenirii. „Am încercat în secret poziția scribului, dar scribul ghemuit este un atlet al scrierii, un campion bine antrenat, nici prea slab, nici prea gras.
Mai întâi, el a mers pe malul Nilului, inarmat cu o unealtă ascuțită pentru a tăia papirusuri în mijlocul unei puzderii de vulpi și de pupeze, dar nimeni nu‑și amintește de asta; iar după ce și‑a încrucișat picioarele pentru a se așeza turcește, a îmbătrânit fără vreo urmă pe față: trăsăturile sale obișnuite sunt cele ale unui bărbat matur, dar proporțiile corpului sunt cele ale unui copil, ca și cum ar fi trecut de la joacă la scriere, de la arșice la hieroglife, fără să fie atins de neliniștea care ne face să ne tremure mâna. El atrage, fără efort și cu un gest sigur, sufletul atât de ușor al lucrurilor, deoarece scrierea pe care o voia magică reprezintă în primul rând o meserie: cea mai de seamă, mai exact aceea pe care o învățăm cu copiii prinților și care ne dă la curte un nume care nu se uita; care lasă mâinile albe și hrănește fiecare om în toate anotimpurile, astfel încât un literat poate fi numit în Egipt «saturat prin cunoaștere». Scribul îi comandă pe toți ceilalți, pe oamenii săraci cu duhul, care își încovoaie șira spinării, pe sclavii care mânuiesc târnăcopul și vâsla...”