Diferența dintre poezia celor mai mulți dintre poeții „indignatei” generații 2000 și cea a lui Ciprian Măcesaru este, mutatis mutandi, cea dintre muzică hip-hop și saxofonul lui John Coltrane.
Pe de o parte, avem un ritm care se repetă obsedant și niște priviri ațintite spre zonele de penumbră ale concretului cotidian, descris în cuvinte fruste, prea puțin poetice, de cealaltă parte, un sunet învăluitor, adesea improvizat menit să pună în evidență trăirile de acord fin și îndoielile spiritului. Până la urmă totul este o chestiune de gust al cititorului, care poate opta între concretul unei seri virile printre băieții de cartier și misterul unui son catifelat, vag devitalizat, care răzbate în inima nopții.” - Tudorel URIAN
