Fereastra de la Veneția – o carte unică în literatura noastră grație acelui suflu al memoriei ce controlează fiecare cuvânt, fiecare literă a volumului. Cartea să reține „oameni, ani, viata“… de aceea, ea se citește „a bout de souffle“, cu sufletul la gura…
Este o carte atât de caldă, de dezinvoltă, de copleșitoare, ce conține în substanța ei câteva decenii bune din viața unei sensibile scriitoare.
Filtrate de timp, faptele au astăzi farmecul magic al basmului, chiar dacă tot ce ne este înfățișat este riguros probat de documente și de imagini fotografice atașate textului cărții.
Titus Vijeu
Izvorâtă din iubire, respect și admirație pentru oamenii excepționali care i-au luminat viața, Fereastra de la Veneția are tonica forță a autoarei, dar și sfâșierea unei lucide radiografii a prezentului. Rar am citit o carte mai tulburătoare, mai cuceritoare prin fulguranța stilului, mai răvășitoare în nostalgia după normalitatea României pre-comuniste, mai lucidă în disperata constatare a amurgului civilizației europene. Multe din melancolicele profeții ale Silviei Kerim i se potrivesc. Parafrazându-i cuvintele despre Fellini – „filme că ale lui nu se vor mai face niciodată. El face parte dintr-o lume care piere“ – știu că farmecul, tandrețea, umorul solar și vraja evocărilor ei nu le voi mai găsi niciodată în paginile altcuiva.
Manuela Cernat
Tu spui în această carte memorabilă, care poate fi în același timp dicționar de cinema sau retrospectivă de cinemateca, tu spui că există undeva o fereastră în Veneția. Eu nu cred. Eu cred că există o singură fereastră, doar a ta, poate cea din strada Parfumului său poate cea construită într-un decor. Și nu numai tu te vei întoarce întotdeauna să privești lumea la fereastra sufletului tău, ci și eu împreună cu cititorii acestei cărți.
Laurențiu Damian
