Viața pe cont propriu se poate sfârși în următoarele cinci minute. Pe măsură ce crește viteza cotidiană și relațiile se prăfuiesc prin aeroporturi sau carnete de adrese, suntem încă pe drumul cel bun dar nu am ajuns încă la capăt: devenind tot mai singuri, ne apropiem de fapt de ceilalți pe nesimțite, pregătind o Întâlnire completă. Într-adevăr, pe măsură ce devii singur ajungi să îi observi pe cei la fel de singuri ca tine, descoperind în final singurătatea ca trofeu.
Singurătatea ca invitație. Singurătatea-curriculum vitae.
Simpla cafea neobservată în aeroportul singurătății, intimitatea postmodernă e atunci relația neașteptată care se naște de la sine între cei care au renunțat să mai caute strategii excepționale pentru întâlniri ratate sau incomplete. E cafeaua ascunsă în mijlocul lumii a celor care nu își mai regizează întâlnirile, și știu bine că Întâlnirea însăși, de fiecare dată, e regizorul de care trebuie să asculți. Chiar dacă acest regizor pare să nu știe prea multe în primele cinci minute, de fapt povestea lui abia începe. și nu se știe niciodată cum se va sfârși.
- Autorul
