Dusmanul de clasa - FORMAT PDF

Bazat pe documente inedite de arhivă, devenite abia recent accesibile, fiind vorba mai ales de fondurile fostului NKVD/KGB și al Ministerului de Interne de la Chișinău, dar și din arhiva fostului CC al PCM, volumul scoate în vileag mecanismele și scopul terorii comuniste în perioada lui Lenin și Stalin în spațiul transnistrean și basarabean, circumscrise într-un cadru mai larg, în special al teritoriilor sovietice anexate la 1940 (Țările Baltice, Ucraina de Vest), dar și a altor regiuni ale URSS. În egală măsură, sunt utilizate mărturii mai mult sau mai puțin cunoscute, dar și inedite, ale victimelor represiunilor politice sovietice și a urmașilor lor, precum și lucrări de referință din domeniu publicate în Republica Moldova și România, spațiul post-sovietic și occidental deopotrivă. Deși nu e apanajul exclusiv al regimului bolșevic, aplicarea violenței la scară de masă față de populația civilă, pe timp de pace, plasează experiența sovietică într-o ipostază unică în epocă.
Citește tot rezumatul cărții Dusmanul de clasa... Cadrul general al evoluției fenomenului represiunilor în masă este alternat cu numeroase studii de caz a unor persoane din diferite straturi sociale, grupuri etnice, profesiuni și confesiuni religioase. Pe un alt palier al analizei, este evocată reacția societății la diferite campanii de terorizare a populației, precum arestări, execuții sumare, deportări și ucidere prin înfometare. Rezistența unor grupuri sociale sau etnice față de politica regimului este abordată de o manieră care încearcă să explice, în paralel, și fenomenul colaborării strânse a unei părți a populației cu regimul sovietic.     Fragment din volumul "Dușmanul de clasa" de Igor Casu:     “7. Sistemul de pașapoarte și represiunea la frontiera cu România: Isidor Sârbu din Corjova, Dubăsari     Pe lângă deportările în masă, o altă categorie de persoane supuse represiunilor politice au fost țăranii care aveau interdicția de a locui în satele de baștină aflate în zona de frontieră cu România. Erau vizate persoanele care cădeau sub incidența decretului privind introducerea pașapoartelor din decembrie 1932. O operațiune de arestare a unor persoane considerate „elemente contrarevoluționare, bandiți și spioni" care nu aveau dreptul să locuiască în zona de frontieră a RASSM a avut loc pe 15-16 martie 1933, dar nu știm în acest moment care era baza socioprofesională a contingentului și numărul acestuia, întrucât documentul de arhivă depistat nu conține alte detalii.     Un caz care ilustrează drama țăranilor nu doar în anii colectivizării, dar și ai represiunilor continue în decursul perioadei 1930-1940 a fost cel al familiei lui Isidor Sârbu. Acesta s-a născut în 1882, în satul Corjova, lângă Dubăsari. A fost un țăran înstărit, dar a intrat în colhoz în 1930 în contextul campaniei de colectivizare lansate de Stalin cu un an mai devreme, înțelegând, probabil, că astfel poate evita deportarea în Siberia, și așa a și fost. Însă, până la urmă, nu a reușit să evite închisoarea, nici el, nici soția sa, Tatiana. În 1933, este arestat și condamnat la trei ani cu suspendare. În următorii ani va fi arestat și condamnat de încă trei ori de către organele poliției politice sovietice. Dosarul său de la OGPU din 1933, păstrat în depozitul special al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, fostul KGB al RSSM, conține date care ne permit să aflăm mai multe detalii despre viața sa și cum a ajuns să fie victimă a regimului comunist. Pe lângă aceasta, există și un interviu cu Isidor Sârbu din 1943, acordat unei reviste românești, pe când era primar în Corjova, aflat atunci sub administrație civilă românească, la fel ca întregul teritoriu de la Nistru până la Bug (1941-1944). Pentru autoritățile sovietice, mai ales pentru cele cekiste, era important statutul social al persoanei, care era dedus din averea pe care aceasta o deținea și ce activități economice avea în momentul respectiv sau practicase în trecut. Nu a fost o excepție în acest sens nici Isidor Sârbu." Citește mai puțin...