În grozavele cărți numite Stăpânul inelelor există o poveste extraordinară despre Observatorul despre care vă predau eu aici. Dacă vreți să citiți într-adevăr despre Observator versus starea de om, ar trebui să le citiți, pentru că ele se referă la adevăr.
Atunci când maestrul învățător stă pe un pod fragil și spune unui necromant monstruos: „Nu poți să treci“ – un necromant atât de îngrozitor și de rău, încât te-ar face să te cutremuri – Observatorul și vocile necromantului sunt surprinse în această poveste mai bine decât în orice altă lucrare scrisă vreodată.
Asta e povestea adevărată a maestrului care pășește către monstrul cel uriaș ce sta de-a curmezișul podului, sub care se afla prăpastia, apărându-i pe cei care au trecut deja peste pod. Entitatea, un maestru micuț, îi spune uriașului necromant: „Nu poți să treci.“ Irnaginați-vă un necromant care se uită la voi și va spune: „Cum, nu ți-e frică de mine?“ „Nu, nu mi-e frică și n-o să treci pe aici.“
