Lucrarea de față își propune să abordeze în mod sintetic și cât se poate de concis o problemă care, cel puțin omului contemporan, i se prezintă destul de spinoasă sau lipsită de prea mare importanță.
Ceea ce considerăm inedit, este prezentarea unei alimentații juste și raționale, mai ales din punct de vedere yoghin, adică explicată, îmbogățită și corelată cu punctele de vedere, observațiile și practicile milenarului sistem yoga.
Chiar de la început facem precizarea că o astfel de alimentație inteligentă nu poate fi concepută decât în absența cărnii și a produselor din carne, a tutunului, alcoolului și cafelei. Cei înveterați în a face mereu apel la celebrul triolet: cafea, tutun, alcool, pot avea la început măcar bunăvoința de a citi cele câteva elemente și argumentații de bază privind consumul celor menționate mai sus în viața de toate zilele, urmând ca mai apoi să-și formuleze o părere asupra acestui aspect.
Omul obișnuit are, de cele mai multe ori, un fel de fobie în a cataloga o persoană care nu consumă carne, care nu bea și nu fumează, drept fanatică sau sectanță. El nu prea știe sigur ce înțelege prin aceste cuvinte, dar totuși le folosește, simțindu-se oarecum împăcat cu faptul că marea majoritate a celor din jur - după cum lesne se poate constata - duc o viață apropiată de cea a lui. Un astfel de om ignorant, lipsit de o minimă cunoaștere în domeniu, va continua să contrazică, să combată și chiar să lupte cu o mare înfocare împotriva unei alimentații lipsită de carne.
Experiența dobândită de-a lungul multor ani mi-a permis să înțeleg mecanismul subconștient al unei astfel de atitudini. De fapt, omul obișnuit se simte într-un fel "amenințat" de o eventuală schimbare a unui trăi sau concepții - spune el: împământenite - ce ar necesita un oarecare efort, cel puțin la început. Fiind departe de a recunoaște acest aspect lăuntric, el caută fel de fel de explicații, justificări și "contralovituri", dintre care două se impun cu precădere:
1) cea a necesarului de proteine, care nu poate fi asigurat decât prin consumul de carne. Acesta este, de obicei, atuul folosit de medicii alopați moderni, care se confrunta ei înșiși cu bolile și suferințele generate de o alimentație dezordonată. Ne întrebam, în legătură cu aceasta, dacă un orb poate oare să conducă pe un alt orb spre limanul păcii și al siguranței! Se pare că la cei orgolioși și plini de sentimentul unei suficiente interioare nu este de ajuns nici un argument și nici o dovadă, oricât de evidență ar fi ea. Cu toate acestea, noi vom prezenta în lucrarea de față o justificare cât se poate de clară a acestui aspect, care se pare că îi chinuie pe mulți, aruncându-i în "angoasa" incertitudinii dacă e bine sau nu să renunți la consumul de carne.
2) cea a propriei amăgiri, în sensul că poate nu este absolut necesar să se renunțe definitiv la consumul de carne. Nu putem decât să zâmbim condescendent față de astfel de atitudini, la urma urmei, destul de imature. Dacă s-ar înțelege just adevăratele rațiuni (atât fizice cât și subtile) ale eliminării cărnii din alimentație, acest lucru n-ar mai apare ca un simplu moft, ci ca un lucru firesc, ce decurge dintr-o experiență milenară.
Astfel de comportamente reprezintă tot atâtea semnale de alarmă în ceea ce privește omul zilelor noastre; ele ne atenționează asupra falselor lui intenții, asupra lipsei de luciditate și a unui scop cu adevărat nobil de urmat (fiind vorba, la urma urmei, de propria lui ființă), asupra orgoliului și îngustimii universului în care el își duce viața.
