„O poezie care împarte universul cu percepția copilăriei și a gesturilor ei ne inspiră volumul de față al Danielei Șontică, Iubită cu nume de profet. În fapt pe această miză structurală se și ridică construcția lui.
Adică între recursul la copilărie și de acolo evadarea discursului în forme simple de unde poezia poate ieși până și dintr-o enumerare de animale, la bun exemplu.”
