Scrisori catre V. Alecsandri - FORMAT PDF

„Am văzut pe baș-beșli-aga părăsind cazarma beilicului și ieșind cu trupele sale pe la bariera șerban-Vodă, pe când, pe la bariera Moșilor, generalul Roth intră în București cu avangarda rusească.
Citește tot rezumatul cărții Scrisori catre V. Alecsandri... Am văzut țara guvernată de Pahlen, de Zalțu-chin și de Kisselef, cu Bârzof și cu pazarnicu. Puneam noaptea urechea pe pământ la Ghergani și numărăm tunurile cari băteau Silistra. Am pomenit domnia lui Grigorie vodă Ghica și pe a frate-so Alexandru vodă, domnia lui Bibescu cu căpitan Costache chehaia, ucenicul și imitatorul pazarnicului... Am asistat la înființarea Societății Literare și a societatei Frăția și la răscularea de la 1848. Am văzut îndoita alegere a lui Cuza vodă, proclamarea Unirei Principatelor și lovitura de stat. Am asistat la n'oaptea de 11 fevruarie, la plebiscitul lui vodă Carol de Hohenzollern, apoi la declararea independinței României și a regatului și la încoronarea regelui Carol I...“ „– Așa e, nene ștefane, întrebă un fecior de boier, că Mavrogheni era arap negru, cu buza d-o palmă și cu colții scoși afară ca de mistreț? Dumneata l-ai văzut d-aproape; se zice că avea o gură la ceafă, pe unde scotea oasele când înghițea mielul nemestecat. – Nu e adevărat, coconașule, răspunse un logofăt bătrân; nu l-am văzut eu când trecea cu alai? Era om ca toți oamenii, atâta numai că avea dinții de oțel, uite, îi aducea saci cu rublele și cu icosări, îi băgă în gură, îi făcea praf cu dinții ș-apoi îi înghițea. Era scris pe mâni și pe picioare cu slove turcești pe sub piele, tipărite cu iarbă de pușcă, ca să nu se lipească glonțul de dânsul. Ce-a mai tras pașă de la Rusciuc până l-a omorât; numai cu iataganul i-a putut veni de hac! – Ci lăsați să ne spuie nenea ștefan cum a fost când era să-l arunce din clopotniță, repetă tânărul băiat. și Băltărețu începu povestirea..." Fragment din carte: "Iubite amice, "De ce-mi scrii așa de rar?" îmi ziceai mai deunăzi, vorba foarte măgulitoare când îmi vine de la tine; dar știi tu de câte ori leapăd condeiul din mână până ce nimeresc ceea vă trebuie să zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau la care am asistat; despre un om pe care l-am cunoscut, de care s-a vorbit sau pe care l-am găsit în druinul vieții mele fie într-o direcțiune, fie într-alta; de câte ori rup foi întregi, fiindcă nu găsesc în memoria mea sau în însemnările mele științele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc să-ți povestesc? Mie nu-mi este iertat să scriu decât numai atunci când pot spune un adevăr; și a cunoaște adevărul și a-l spune nu e lucru lesne, mai ales când în chestie se amestecă și puțină politică. Lordul Possomby zicea pe patul morții: "Ce anevoie este a spune adevărul! Chiar într-acest moment, când să mă înfățișez înaintea înaltului judecător, mi-e greu să spun tot adevărul!" La noi cum să te luminezi asupra celor petrecute pe la începutul secolului? Bătrânii cari știau au dispărut și dispar unul câte unul; cei tineri nu știu, sau, dacă știu, știu rău; scrieri contimporane avem foarte puține sau nicidecum. înainte vreme tot se mai găsea din timp în timp câte un boier, câte un logofăt, un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu, uricari, letopiseți și cronicari istoriografi, care înregistrau zi cu zi, ora cu ora cele ce se petreceau în timpul lui Grigorie Ghica, lui Cantemir, lui Brâncoveanu etc.; vezi că pe-atunci nu erau cluburi, presa, bulevard și grădini cu cântări și încântări, mai scriau oamenii și de urât; de atunci, pas de mai găsește ceva până mai acum douăzeci de ani, de când avem Monitorul pentru fapte și ziarele pentru aprecieri; dar și Monitorul nu le înregistrează toate, nici nu le scrie cum sunt; iar ziarele, unele sunt albe și altele roșii, unele înjură ce celelalte laudă și viceversa. Tot ce este bun, frumos, patriotic și sublim pentru unele este rău, rușinos și infernal pentru celelalte. Spune-mi dacă, atunci când le-ai citit pe toate, mai știi ce să crezi despre oamenii cari i-ai văzut sau despre evenimentele la cari ai asistat. După unele, omul sau faptul despre care vorbește este un om de geniu, un patriot model, un cetățean mare, o virtute, faptele lui - sublime; după altele, nu e decât un prost, un trădător, un mizerabil. N-ai admirat adesea înlesnirea cu care vorbesc și scriu unii oameni, și nu te-ai întrebat: de unde lor aceasta, când îi știi cine sunt și ce sunt? Ei, știi care e secretul talentului lor? Este că pot spune și scrie tot ce le vine la gură și sub condei, și verzi, și uscate; vorbesc și scriu fără să se gândească, nu cred ceea ce spun, nici ceea ce scriu; singura lor preocupare este de a face efect asupra galeriei sau de a-și îndeplini îndatorirea ce au luat cătră patronii lor; înțelegi că poate scrie cineva mult și bine când cugetul îi permite să îmbrace oamenii cum îi place și cum îi vine mai bine la socoteală, că poate lesne să-i arate pe unii frumoși, chipoși și plăcuți și pe alții ticăloși și mizerabili. Eu, dac-aș face așa, tot mi s-ar părea că-mi sună la urechi ca un Mâne Tekel Fares cuvintele: "Iată cum scrii tu istoria". Ce vrei, sunt sfiicios și mi-ar crăpa obrazul de rușine când, lăudând sau criticând pe un om sau un fapt, s-ar putea scula cineva să-mi zică: "Nu este adevărat". "