„Acest sentiment constant al prezentei divine este într-adevăr locul în care putem spera că, într-un viitor nu prea îndepărtat, să construim mărețul templu al erei ce va să vină, în care oamenii din toate religiile își vor uni mâinile și inimile în adorarea Spiritului Suprem – Cel care nu este departe de niciunul dintre noi, căci în însăși Ființa Să ne ducem viețile și existam.
(Friedrich Max Muller, „Ramakrishna, viața și cuvintele sale“)
Aceasta este ediția autorizată a Evangheliei lui Ramakrishna. Pentru prima oară în istoria marilor mântuitori ai lumii, învățăturile unui maestru au fost consemnate cuvânt cu cuvânt de către unul dintre devotații săi discipoli mireni. Aceste cuvinte au fost rostite la origini în bengali, unul dintre dialectele Indiei. Ele au fost preluate din notițele de jurnal ale unuia dintre discipolii lui, numit simplu „M“. La cererea discipolilor sannyasin-i ai lui Sri Ramakrishna, aceste notițe au fost publicate la Calcutta, în 1902-1903 d.Ch., în bengali, în două volume, sub titlul "Ramakrishna Kathamrita„.
