Din cuprins: ◊ Geneza Consiliului Miniștrilor Afacerilor Externe și Conferința de la Potsdam (Berlin); ◊ Prima sesiune de la Londra a Consiliului Miniștrilor Afacerilor Externe și proiectele marilor puteri pentru tratatul de pace cu Ungaria; ◊ Conferința de la Moscova a miniștrilor afacerilor externe și tratativele ungaro-cehoslovace de la Praga; ◊ Conferința de la Londra a viceminiștrilor afacerilor externe și problema Transilvaniei.
Vizita delegației guvernamentale maghiare la Moscova Tratatul de pace care punea capăt celui de-al Doilea Război Mondial, definind granițele Ungariei și stabilind locul acesteia în Europa, este parte a unei reglementări nefinalizate a păcii europene. Istoria tratativelor de pace ale marilor puteri nu este încheiată, deoarece pacea cu Germania nu a fost niciodată semnată formal. Deși în 1945 și 1946 miniștrii de externe ai Statelor Unite, Marii Britanii și Uniunii Sovietice au dezbătut problema retragerii trupelor aliate (sovietice), după intrarea în vigoare a tratatelor de pace armatele învingătorilor au rămas pe teritoriul statelor învinse aproape jumătate de secol. Sesiunile miniștrilor de externe menite să formuleze condițiile păcii au rămas neîncheiate și pentru că la tratativele de pace, deși a fost menționată în mai multe rînduri necesitatea unui sistem cuprinzător de protecție a minorităților, acesteia nu i s-a dat curs. Nu este de mirare așadar că, în urma transformărilor democratice de după 1989, în partea răsăriteană a Europei s-a simțit din nou nevoia unei reglementări cuprinzătoare, iar Uniunea Europeană a încercat la tratativele privind așa-numitul acord de stabilitate închiderea problemelor rămase deschise după cel de-al Doilea Război Mondial.
