Urmând succesului Golani de lux, volumul de debut al autorului, Sărbătorește ziua de ieri se adâncește și mai mult în viața fermecătoare a avocatului Titus Spânu, cu povești și amintiri mai intime și mai savuroase care nu îți dau pace mult timp după ce ai pus cartea deoparte.
Sinceritatea și îndrăzneala autorului fac deliciul fiecărui capitol, unde, printre alte aventuri personale, mici istorii ale unor personaje cunoscute din viața social-politică și cultural-artistică românească pot fi citite cu nume și prenume, garantând încă o dată probitatea memorialisticii, spusă cu entuziasm captivant. Aventura vieții lui Titus Spânu îndeamnă să sărbătorești ziua de ieri, dar se manifestă într-un cârpe diem continuu, o filosofie epicuriană ce i-a adus dragostea atâtor femei și admirația bărbaților deopotrivă. Iubește viața și vei fi iubit de ea înapoi, acesta este firul de aur care brodează povestirile, dublat de o încredere în sine ce dezarmează cu șarmul ei. Sărbătorește ziua de ieri este o carte care te molipsește de viață, iar autorul poate părea el însuși un personaj literar, căci rarisimi sunt oamenii care știu ce vor și obțin chiar mai mult de atât. Alexandru OPRESCU Fragment: " Ajuns acasă, cu toate că era târziu, nu am rezistat tentației de a deschide prețiosul jurnal și iată că de-abia la cinci dimineața l-am scăpat din mâini, adormind cu lumina aprinsă. Somnul mi-a fost agitat, cu vise în care personajele din jurnal îmi apăreau mai vii, mai sarjate, mai impresionante decât atunci când le-am „contactat" citind paginile scrise de Vinicius. Când m-am trezit, în loc să mă pregătesc pentru ritualul zilnic și să mă duc la birou, am rămas în pat și recuperând jurnalul din locul unde căzuse, am continuat să-l „explorez". Nu m-am mai dus la tribunal, am închis telefoanele, mi-am expediat menajera și, cu ajutorul mai multor cafele, am terminat citirea întregului jurnal. Apoi, am recitit o parte dintre paginile unde întâmplările și personajele au constituit, în visele mele întrerupte de trezire, un film. Da, un film răscolitor. Mai vreau astfel de filme și voi citi în continuare, și fiindcă am dormit puțin s-ar putea să adorm din nou și iarăși să visez o reconstituire a celor citite, în noi pelicule regizate mai bine decât de Spielberg. Dar de cine? Nu știu, nu știe nimeni, nu l-a cunoscut nimeni. S-ar putea să fie ascuns în creierul nostru. Oricum, nu voi aprofunda subiectul, dar mă rezum a constata că acest proiector de vise, de multe ori, când te trezești constați că ți-a influențat deciziile pentru o zi, o viață. Mărturisirile orale sau scrise ale unor oameni sunt spectaculoase. Mă limitez la cetățeanul care a jucat la loto numerele dictate de regizorul din vise care s-au dovedit câștigătoare. În fine, fiecare are regizorul lui. Al meu, după ce am citit, am recitit în continuare și iarăși am adormit, mi-a proiectat noi secvențe de „film", conforme cu noile pagini citite. Oricum, acest jurnal mi-a ocupat tot timpul, timp de douăzeci și două de ore. După ultima pagină, am constatat că este cinci dimineața și l-am sunat pe Vinicius, comunicându-i următoarele: — Nu mă înjura, o veste bună o poți primi și la cinci dimineața. Ți-am recuperat jurnalul! Ți l-am citit și din nou am tras concluzia că nu am niciun prieten normal. Desigur, printre anormali, recunosc că sunt și eu. Dar prietene, tu ești total anormal! Asta îmi și place la tine. Te vor plăcea și mulți alții și altele, când te voi „deconspira", publicând într-o cărțulie extrase din jurnalul tău. — Dar, dragă Titus, eu mi-am dat acceptul că doar tu să-l citești. — Nerecunoscătorule, dacă nu ți-l recuperăm de la Venera cea furioasă, așa cum ai aflat de la Nicu, ai fi fost publicat în toate revistele de scandal ale României. Salvându-te de la oprobriul public, pretind a fi recompensat, acordându-mi dreptul de a extrage și a publica unele dintre mărturisirile tale într-o carte de care îți vorbeam mai devreme. Te voi pune în valoare. De altfel, voi reproduce ad litteram textele tale. Ai încredere în mine. Alo, Vinicius, m-ai auzit, mai ești pe fir?"
