Iron War. Dave Scott & Mark Allen, cea mai memorabilă cursă alergată vreodată Campionatul Mondial Ironman® 1989 a fost gazda celei mai remarcabile curse disputate vreodată în istoria sporturilor de andurantă.
Într-un duel spectaculos care a ajuns să fie cunoscut lumii sub numele de Iron War, cei mai puternici doi sportivi ai lumii au concurat 224 km umăr la umăr, doborând toate recordurile. Aceasta este povestea uneia dintre cele mai fascinante rivalități din sport, cea dintre Dave Scott, sportivul absolut, omul al cărui obiectiv declarat în viață a fost „să vadă de ce e în stare” și Mark Allen, sportivul condus, înainte de toate, de minte sispirit. În Iron War, Matt Fitzgerald, jurnalist sportiv, reușește să creioneze o poveste incredibilă, alertă, bine documentată, scrisă cu talentul și în stilul unui mare povestitor care realizează imposibilul: ne ține cu sufletul la gură, în ciuda faptului carezultatul cursei este cunoscut de 25 de ani. și reușește, la finalul cărții, să ne emoționeze dincolo de cuvinte. O călătorie fascinantă în lumea și viața celor doi eroi al căror unic punct comun a fost dorința de a câștiga. O radiografie inspiră-țională a unor spirite de neingenunchiat. Fragment din volumul "Iron War" de Matt Fitzgerald: "După ce îl depășește pe Mark, Dave nu se relaxează, ci continuă într-un ritm care, în cazul în care va fi menținut, pare că-l va lăsa fără niciun strop de combustibil după câțiva kilometri. Mark îl privește pe Dave depărtându-se și pentru moment rămâne țintit locului, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Revenindu-și din uimire, Mark începe să o ia la goană după el. Până în momentul în care ies din parcarea hotelului pe strada Ehukai, perechea este umăr la umăr, implicată parcă într-un joc nebun de a vedea cine va fi primul la următorul pas. Grip a aruncat la gunoi strategia sa de a-l urmări pe Dave și acum refuza să-i lase până și nasul să-l depășească, indiferent de cât de nesăbuit este tempoul lui. Spectatorii cei mai informați dintre sutele de zgomotoși aliniați pe ambele părți ale drumului, se întreabă dacă nu cumva rivalii și-au pierdut mințile. E mai mult decât evident că nu vor putea susține acest ritm. Oare să-i fi acaparat atât de mult dorința de a se distruge reciproc încât să riște acum autodistrugerea? Nu chiar. Cei doi știu ce fac sau, cel puțin, ce simt. În timp ce aleargă mâncând pământul pe primii 400 m din maraton, ambii bărbați își verifică mental starea picioarelor. Este momentul adevărului. După patru ore și jumătate de pedalat din greu, picioarele unui triatlonist vor fi în mod inevitabil dureroase, rigide și grele, făcând ca trecerea la alergare să fie lipsită de coordonare. Cu toate acestea, atletul simte imediat dacă va avea o alergare proastă sau una bună. Cu un val de încredere, Mark descoperă că își simte picioarele mai în formă ca oricând după proba de bicicletă de la Ironman. Această realizare îi dă curajul de a egala ritmul nebun al lui Dave. Alături de el, Dave are aceleași senzații la propriile picioare și, uite așa, cu un fel de plăcere sadică, începe să tragă tare pentru a-și pune în aplicare planul inițial, acela de a-l îngrozi pe Mark într-atât încât să facă implozie mentală din cauza ritmului nesănătos de alergare. Mark este deopotrivă uimit și alarmat de ceea ce face Dave, dar mai degrabă ar muri decât să-l lase să se distanțeze. La fel ca proba de bicicletă, probă de alergare începe cu o urcare demoralizatoare - 200 m la un grad de înclinare de 9%, de la parcarea Kona Surf la Ali'i Drive până la strada Ehukai. Cu toate acestea, Dave și Mark par să nici nu observe dealul, luând-o la goană spre vârf cu pași uriași, balistici, zădărnicind intențiile malițioase ale celor care stabiliseră traseul. Spectatorii aplaudă și strigă cu o fervoare incredibilă, fetele sunt luminate de extaz. Viteza uimitoare a alergării, ferocitatea deschisă a luptei, statutul de legendă al celor doi, toate acestea în raport cu rivalitatea lor unică... Este aproape prea frumos ca să fie adevărat. Mulți râd de încântare.”
