Batalia Odessei - FORMAT PDF

Cercetând cu atenție cauza angajării Armatei 4 Română la est de Nistru în bătălia pentru Odessa am ajuns la concluzia că trebuie să ne oprim cu atenție și să analizăm conținutul scrisorii trimisă de A.
Citește tot rezumatul cărții Batalia Odessei... Hitler lui Ion Antonescu la 27 iulie 1941 prin care îi mulțumește pentru hotărârea de a duce războiul alături de Germania... „... vă felicit astăzi din toată inima pentru acele mari succese, este pentru mine personal o mare bucurie tot atât de mare ca și satisfacțiune de înțeles. Recâștigarea Basarabiei este recompensa cea mai firească pentru sforțările dv. și ale vitezelor dv. trupe. Din parte-mi vă mulțumesc pentru conducerea dv. plină de energie, precum și pentru înfăptuirile excelente ale trupelor dv. Aceste înfăptuiri și voința generală pentru o colaborare dezinteresată între unitățile germane și romane mi-au fost descrise și confirmate de către comandanți în cuvinte de înaltă prețuire. Aș aprecia acum cu deosebită recunoștință dacă dv, domnule general Antonescu, îndată ce, sub presiunea grupului de Armate Sud, dinspre Nord-Est, rezistență pe Nistru va fi dislocată și mai departe înspre Sud, ați înainta cu trupele dv. în spațiul de la Sud-Vest de Bug și, prin aceasta, ați lua asupra dv. și siguranța acestui teritoriu. În acest scop, pun sub ordinele dv. Corpul L IV armata și diviziile 50, 72 și 73 conduse de generalul Hansen, în timp ce armata XI împreună cu Corpul IV armata roman, care-i este afectat în aripa dreaptă, va înainta sub ordinele Grupului de armate Sud la răsărit de Bug spre partea de jos a Niprului. Dați-mi voie, domnule general Antonescu, să adaug numai câteva cuvinte asupra cursului operațiilor generale. Sunt deosebit de mulțumit de rezultatele de până acum. În general, aceste rezultate reprezintă maximum capacității de marș a infanteriei, luând în considerare drumurile adeseori, cu adevărat îngrozitoare. Avem multe unități care în cinci săptămâni au făcut în linie dreapta 700 km, adică peste 1000 km de marș. Eu am contat asupra faptului că rușii se vor bate în apropiere de frontieră. Am fost de la început de părere că afirmațiunea relativă la o retragere efectuată din vreme îndărătul marilor fluvii rusești sau chiar peste munții Urali exprimă doar dorințele utopice ale englezilor. Rușii sau își vor apăra teritoriul dinaintea centrelor lor industriale, sau își vor pierde în orice chip teritoriul de dincolo de aceste centre... Dați-mi voie deci domnule general Antonescu să vă mulțumesc încă o dată pentru ajutorul pe care ni-l dau în acest război, Domnia-Voastră personal, cât și bravii Domniei Voastre soldați și îngăduiți-mi să Vă felicit pe dv. și poporul dv. în mod deosebit și din toată inima pentru recâștigarea unor provincii a căror pierdere, în împrejurările din anul 1940, erau inevitabile și care, mai cu seamă în acel moment nu putea fi împiedicată prin măsuri militare.”                                                                                                    Adolf Hitler    (Antonescu, Hitler, Corespondență și întâlniri inedite, 1940-1944, Ed. Cozia, București, 1991, pp. 115-117)   Trebuie observat că în scrisoarea de mai sus, în termeni de politețe ieșită din comun, Hitler îl lăudă atât pe Antonescu cât și pe bravii săi ostași, felicitându-l pentru dezrobirea teritoriilor pierdute în anul 1940. Aceste felicitări și laude la „scena deschisă” au provocat generalului Antonescu atât mândria patriotică cât și orgoliul său, pregătindu-i noi solicitări. Trebuie remarcat că patriotismul și mândria de a-și servi țara ca și orgoliul său sunt două laturi de comportament ale lui Ion Antonescu ce nu pot fi puse la îndoială.              În scrisoarea de răspuns a lui Antonescu, trimisă lui Adolf Hitler la 31 iulie, prin care-i mulțumește pentru aprecierile și gândurile de prețuire a ostașului roman, îi comunică acestuia că va merge până la capăt în campania pornită în răsărit. „Vom înțelege că Adolf Hitler a obținut ce dorise de la orgoliosul și patriotul Antonescu. În esență, Antonescu, după mulțumirile protocolare, își exprimă deosebita satisfacție că Hitler își schimbase în sfârșit părerea exprimată despre armata română din anul 1940, când declarase că „armata română nu poate fi considerată armată”. Iată cum se exprimă Ion Antonescu: „A fost pentru mine, Excelență, o mare satisfacție să pot dovedi prin fapta soldatului roman că neamul românesc este o națiune pe care se poate rezema. Iar soldatul care sunt, am fost totdeauna sigur pe puterile ostășești ale românilor. Desigur, neamul acesta ar fi putut să dea și mai mult; iar organizarea sa militară și, în special cea tehnică și de armament, să fie mult mai întărită. Regimul de descompunere morală care a stăpânit zece ani de-a rândul, sub fosta domnie, lipsa de conștiință a unora în conducerea destinelor armatei, n-au putut să fie șterse de strădania mea și de munca ofițerilor români atât de repede... [...] Așa cum am rugat pe domnul ministru von Killinger să vă comunice... vă confirm și acum că voi merge până la capăt în acțiunea ce am pornit în răsărit împotriva marelui dușman al civilizației Europei și al țării mele: bolșevismul rus. De aceea nu pun niciun fel de condiții și nu discut nimic (sic!) despre această cooperare militară prevăzută în scrisoarea Excelenței Voastre și voi asigura condițiile în regiunea indicată. Voi îndeplini această acțiune din convingerea adâncă că slujesc nu numai neamului românesc și populațiile românești de peste Nistru, dar și comandamentul civilizației și nevoia de a lupta conștient la întemeierea noii sorți a Europei. Cred că numai prin sforțări și prin unitatea Europei se poate zidi pentru secole destinul  ei, așa cum Excelența Voastră are convingerea. Iar eu am deplină încredere în justețea pe care Fuhrerul Cancelar Adolf Hitler o va face poporului român și drepturilor sale statornice și seculare, misiunii sale la Carpați, la Dunăre și la Marea Neagră ...” (Antonescu, Hitler, Corespondență și întâlniri inedite, 1940-1944, Ed. Cozia, București, 1991, pp. 117-118) Din conținutul acestei scrisori rezultă că Ion Antonescu era profund încrezător în victoria Germaniei și nu dorea să piardă ocazia că, de pe urma acestei victorii România să-și intre în drepturile sale și să-și consolideze pentru totdeauna aceste drepturi. Odată exprimată această convingere, Antonescu s-a pus cu totul în slujba sprijinirii Germaniei. Ce a urmat: Întâlnirea de la Vinnita (Bredicev) din Ucraina unde au participat: Ion Antonescu și Alex. Ioanițiu, Adolf Hitler, mareșalii Wilhelm Keitel și Ger von Rundstedt, generalii Eugen von Schobert și Arthur Hauffe, ținută la data de 8 august 1941. La această Armată 4 română a primit misiunea să treacă la ofensiva pentru cucerirea orașului-port Odessa, pentru a asigura flancul drept al Grupului de armate „Sud”, misiune destul de dificilă, mai întâi pentru că ritmul ofensivei acestui Grup de armate era foarte înalt și în al doilea rând, dată fiind slabă înzestrare și dotare tehnică a armatei române (artileria și serviciile erau tractate cu animale (cai și chiar boi). La această slabă înzestrare s-a adăugat și greșeala destul de gravă de a încerca să cucerească Odessa, un obiectiv ce s-a dovedit a fi temeinic fortificat (cu trei linii de apărare), folosind atacul din mișcare, când, dată fiind existența fortificațiilor, obiectivul Odessa trebuia asediat. Eșecurile s-au repetat timp îndelungat (8 august-16 octombrie 1941), iar ajutorul din partea armatei germane a fost solicitat prea târziu. În cele din urmă trupele sovietice, pentru a nu recunoaște înfrângerea în bătălia Odessei, au părăsit orașul pe mare ( Revista Historia,  octombrie 2011, pp. 34-35). Totuși, armata romană a obținut Odessa – o mare victorie. Bătălia Odessei este singura operație concepută și condusă independent de comandamentul român în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bătălia Odessei este una dintre cele mai mari bătălii de asediu din secolul XX. Ea a constituit o victorie răsunătoare, având cel puțin trei scopuri: 1) să dovedească loialitate față de aliatul german;  2) să scoată de sub loviturile aviației sovietice, care decola de pe aerodromurile de la Odessa și Crimeea, obiectivele importante de pe teritoriul României; și 3) să dovedească Marii Britanii și SUA (coaliție recent formată) că armata română și-a îndeplinit obiectivele în răsărit și acest fapt a fost marcat prin aducerea în țară a majorității trupelor romane care au trecut victorioase pe sub Arcul de Triumf din București la 8 noiembrie 1941. Cu toate defecțiunile ei, bătălia de la Odessa este cea mai strălucită victorie românească în cel de-al Doilea Război Mondial, asupra unui obiectiv puternic fortificat și aparat cu îndârjire de către forțe terestre, navale și aeriene. Ea va străluci ca un meteor pe firmamentul luptei românilor pentru onoare și demnitate, pentru a șterge rușinea retragerii fără lupte în condițiile grele ale anului 1940, când frontiera României era amenințată din trei părți: est, nord-vest și sud. și din acest punct de vedere, ca și din altele, bătălia de la Odessa trebuie cunoscută de către toți românii prezenți și de către cei ce vor veni după noi, adică de către generațiile viitoare. Așadar adresăm această carte tuturor generațiilor spre aducerea aminte a eroilor români căzuți la Odessa pentru onoare și demnitate națională românească. La 22 iunie 1941 a început războiul. Aceasta însemna pentru romani, după de suferiseră umilințele din 28 iunie și 31 august 1940, o mare speranță, o mare nădejde că România va fi iarăși cum a fost, că după primul război mondial, întreagă, până la Nistru, până la Tisa, până la Durostor și Caliacra. Niciun gând de cucerire. Ostașii țării, de la soldat la general, au trecut să execute ordinul semnat de Ion Antonescu: „Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!” Cu toții au înțeles că acesta este ordinul țării care le cere să întregească glia străbună lăsată nouă moștenire pentru toate generațiile. Ostașii, ascultând ordinul țării, au plecat de acasă cu zâmbetul pe buze, cu inima strânsă de durere. Ei au înțeles că a sunat ceasul când sunt chemați să-și lase familiile și să plece la luptă pentru refacerea hotarului spre răsărit, acolo unde dușmanul ne umilise, pe noi, românii, un popor de oameni pașnici. Cu ochii plini de lacrimi și cu privirea către copilașii rămași acasă au plecat la lupta hotărâți să-și facă datoria sfântă către țară. Tu! Ostaș credincios și viteaz! Tu nu ai pus întrebări. Ai ascultat în tăcere ordinele Maicii tale, România, și te-ai dus la luptă! știai că țara așteaptă de la tine lupta și jertfă, că trebuie să te comporți în luptă așa cum s-au comportat străbunicii tăi la Grivița, Plevna, Smârdan, pentru a aduce independența României, prin înlăturarea stăpânirii otomane, care a durat 460 de ani (1417 – 1877) și părinții tăi în anii 1916 – 1919, pentru a întregi România în hotarele Daciei din antichitate. Recomand să se citească cu atenție Evoluții interne și acțiuni de politică externă (p. 21), Proclamația către țară a conducătorului statului roman, mareșalul Ion Antonescu – 22 iunie 1941 (41)             CUPRINS    INTRODUCERE...................................................................................................................7    DE CE A FOST ANGAJATĂ ARMATA ROMÂNĂ ÎN BĂTĂLIA PENTRU CUCERIREA ODESSEI  ? ............................................................  7                Partea I-a    1. Drumul spre o nouă conflagrație mondială ......................................... 10  2. Evoluții interne și acțiuni de politică externă în România între anii 1939-1945 ................................................................................................................21  3. Relațiile româno-germane și participarea României la războiul româno-germane 1941-1944. Hitler apreciază că armata română nu poate fi considerată armată ........................................................................................................... .41   4. Începutul campaniei pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord ......................................................................................................................  48 5. Bătălia pentru cucerirea Odessei – 8 august – 16 octombrie 1941 .................................... ....................................................................................57 6. Formarea coaliției antihitleriste și acțiunile Partidului Comunist din România     împotriva participării României la războiul contra Uniunii Sovietice ................................ ........................................................................................66    Partea a II-a    BĂTĂLIA  ODESSEI ÎN DOCUMENTE ISTORICE   1. Asediul Odessei în „Istoria românilor”, vol. IX, Ed. Enciclopedică,     București, 2008, pp. 246-250 ........................................................................................................................ 69 2. Asediul Odessei în „Tratat de istorie universală”, Ed. Preuniversităria, vol. III,     București, 2009, pp. 332-339 ............................................................................................. 71             3. Despre bătălia Odessei în „File din istoria militară a poporului român”, vol. VIII,     Ed. Militară, București, 1980, pp. 216-217 ....................................................................... 74 4. România în anii celui de al Doilea Război Mondial     în „Istoria militară a poporului român”, vol. I, Ed. Militară,     București, 1989, pp. 376-382 ............................................................................................. 75 5. Desfășurarea acțiunilor militare la flancul de sud al frontului    germano-sovietic în august – decembrie 1941. Aducerea în țară a majorității    trupelor romane în „Istoria militară  a poporului român”, vol. VI,    Ed. Militară, București, 1989, pp. 376-382 ........................................................................ 78      Partea a III-a      AUTORI șI LUCRĂRI DESPRE BĂTĂLIA ODESSEI   1. General Platon Chirnoagă, „Istoria politică și militară a războiului României     contra Rusiei sovietice 22 iunie 1941 – 23 august 1944”, Ed. Carpați - Traian    Popescu, Madrid, pp. 177-184 ............................................................................................ 83           2. General Ion suta, Despre bătălia de la Odessa în  „România la cumpăna istoriei”,               Ed. științifică, București, 1991, pp. 130-138 ...................................................................... 87           3.  General Ion Gheorghe, Odessa - sau marea decepție în  „Mareșalul Antonescu - un dictator nefericit”,  Ed. Machiavelli, București, 1996, pp. 204-208 ................................................. 92           4.  Alesandru Duțu, Florica Dobre, Leonida  Loghin, „Armata română în al Doilea Război Mondial”, Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1999, pp. 307-309 ........................ 94           5.  Iosif Constantin Drăgan, Despre bătălia Odessei în „Mareșalul Ion Antonescu și războaiele de  reîntregire” Ed. Fundația Europeană Drăgan, București, 1991, pp. 269-277 ..................... 96           6. Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian, Leonida Moise, „Mareșalul Antonescu la Odessa”, Ed. Paideia, științe, seria Istorie, București,  pp.36-103                       a) Războiul din est ne-a fost impus de Rusia Sovietică .......................................................... 98            b) Lupta pentru dezrobirea Basarabiei și Bucovinei de nord se va încheia la Odessa .......... 102            c) Odessa - obiectiv inexpugnabil? ....................................................................................... 105            d) Steagul românesc va flutura curând deasupra citadelei Odessa! ..................................... 108            e)Țara în sărbătoare. Paradă, defilarea. Țara trăiește o zi de triumf ..................................... 109            f) Atacul general asupra Odessei .......................................................................................... 110            g) Rezultatul anchetei referitoare la cauzele pentru care Armata Română n-a putut să aibă o victorie rapidă și strălucitoare la Odessa ........................................................................................ 121            7. Alex. Mihai Stoenescu în „Armată, Mareșalul și evreii”,     Ed. International  Publishing Company, cap. IX, Cazul Odessa, pp. 340-391 ............... 127 8. Alexander Werth, „Un corespondent pe frontul de est”, Ed. politică,     București, 1970,  pp.140-141 ........................................................................................... 151 9. Dinu C. Giurescu, „România în al Doilea Război Mondial”, aAmată română     pe frontul de est, Ed. A.L.L., Istoric, 1999, pp. 94-106 .................................................. 152 10.George Măgherescu, „Adevărul despre Mareșalul Antonescu”, vol. II,      Ed. Păunescu, București, 1991, pp. 29-41...................................................................... 158 11.Dumitru Matei, Aurel Stanciu, „File din Istoria militară a poporului român”, nr. 5-6, - Poziția și activitatea forțelor revoluționare și democratice din România față de intrarea țării în războiul împotriva Uniunii Sovietice.      Despre bătălia Odessei, pp. 92-97 .................................................................................  163 12.Scrisoarea lui Iosif Iacobici către Mareșalul Ion Antonescu ..........................................  164 13. P. Otu, Ales. Duțu, Alex. Madgearu, Mircea Soreanu, „100 de mari bătălii      din istoria României”, Ed. Orizonturi, București, ........................................................... 165    ANEXE   1. Pactul de neagresiune dintre U.R.S.S. și Germania (Ribbentrop-Molotov) .................... 167 2. Evacuarea Basarabiei și a Bucovinei de nord .................................................................. 168 3. Hotărârea Plenarei a VI-a a Comitetului Central  al Partidului Comunist din România cu privire la situația internațională a României - 7 iunie 1939 ............................................................ 169 4. Circulara C.C. al P.C.R. din data de 8 iunie 1941 ........................................................... 170 5. Platforma - Program al C.C. al P.C.R. intitulată „Lupta poporului român pentru     libertate și independență națională” în care este fundamentată linia strategică a P.C.R. în vederea răsturnării dictaturii  antonesciene și scoaterii țării din războiul fascist .......................... 171 6. Marea Conflagrație a secolului XX, Al Doilea Război Mondial, Ed. Politică,    București, 1971. Lucrare apărută sub îngrijirea unei comisii formată din:    general Ion  Coman, general Colonel Dumitru Dămăceanu, general colonel Ion Gheorghe, prof. univ. George Macovescu,  dr. ing. Walter Roman, general de armată Iacob Teclu, prof. univ. dr. Gheorghe Zaharia, Ed. Politică, București, 1971, pp. 173-175 ......................................... 175 7. Scrisoarea trimisă de doi congresmeni americani președintelui Ion Iliescu ..................... 178 8. Biografia oficială a Mareșalului Antonescu ..................................................................... 179 9. 60 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris .................................................. 185 10.31 decembrie 1940. Proclamația către țara a generalului Ion Antonescu rostita      cu prilejul Anului Nou 1941 ........................................................................................... 187 11. 1 ianuarie 1942. Ordinul de zi al Mareșalului Ion Antonescu emis       cu ocazia Anului Nou 1942 ........................................................................................... 188 12. 1 ianuarie 1942. Proclamația către Țară a Mareșalului Antonescu ................................  189 13. 31 decembrie 1942. Cuvânt către țară al Mareșalului Ion Antonescu ..........................  190 14. 1 ianuarie 1943. Ordin de zi adresat de Mareșalul Ion Antonescu Armatei române cu ocazia Anului Nou 1943 ............................................................................................................ 191 15. Cuvântarea ținută de ziua eroilor la cimitirul militar Ghencea ....................................... 192 16. Ion Antonescu - Gânduri pentru țară ............................................................................. 194 17. Mareșalul Ion Antonescu reabilitat parțial de Curtea de Apel București ...................... 196               Partea a IV-a   IMAGINI DIN TIMPUL LUPTELOR PENTRU CUCERIREA ODESSEI ................... 199   CONCLUZII ......................................................................................................................225   BIBLIOGRAFIE ...............................................................................................................  241   Citește mai puțin...