Metode De Activizare A Elevilor In Lectia De Matematica La Ciclul Primar - FORMAT PDF

 În prezent societatea trece prin schimbări rapide și care, uneori, ne iau prin surprindere. Din acest motiv, elevii noștri au nevoie de capacitatea de a selecta informațiile și de a alege ce este și ce nu este esențial pentru interesele lor.
Citește tot rezumatul cărții Metode De Activizare A Elevilor In Lectia De Matematica La Ciclul Primar... Ei trebuie să aibă în vedere înțelegerea legăturii dintre informații și descoperirea sensului în așa manieră încât să le poată respinge pe cele nesemnificative.Dezvoltarea gândirii critice constituie un obiectiv de tip formativ foarte important urmărit de-a lungul evoluției copiilor. Acesta se realizează prin utilizarea unor strategii de învățare activ-participative.Chiar dacă strategiile menționate constituie un nivel superior în ierarhia strategiilor didactice, ele nu trebuie separate de cele tradiționale. Elevul își dezvoltă gândirea critică doar în momentul în care cadrul didactic asigură un demers didactic adecvat învățării active și interactive. Pentru aceasta, el trebuie să utilizeze metode, procedee și tehnici de învățare eficiente.             În didactica modernă a matematicii, un loc prioritar îl au parametrii metodologici ai acțiunii educaționale, în special complexul de metode, tehnici și procedee didactice.Cu toate că învățătorul corelează metodele folosite cu restul componentelor structurale, metodele au o anumită autonomie. Cu alte cuvinte, folosirea unei metode îi permite cadrului didactic să realizeze o varietate mai largă de obiective, să atingă mai multe unități de conținut.Din prisma acestui lucru, se poate afirma că metoda didactică este privită ca un instrument operațional al acțiunii care orientează comportamentul elevilor spre ceea ce trebuie făcut și cum trebuie făcut.             O situație de învățare are la bază una sau mai multe variante metodice.Opțiunea pentru o variantă sau alta este condiționată de nenumărați factori. Dar aceasta nu înseamnă că învățătorul recurge la o singură metodă pentru realizarea oricărui obiectiv.Fiecare deprindere se formează și se dezvoltă doar pe baza exercițiului cu variantele lui cele mai cunoscute, inclusiv antrenamentul mintal ca bază pentru formarea unei deprinderi psiho-motrice. Metodele de învățământ se pot adapta la condiții noi.             Având în vedere că învățământul actual se realizează prin utilizarea metodelor activ-participative, ar trebui să se diminueze ponderea activităților mai limitate și să se extindă folosirea metodelor moderne, active, deoarece acestea dezvoltă atât gândirea, capacitatea de investigație a elevilor, cât și participarea lor la însușirea cunoștințelor, la muncă independentă, elevii căpătând deprinderea de a pune în practică cele însușite.             Metodele active conduc la producerea efectivă a operațiilor de gândire, cele care, la rândul lor, devin potrivite și chiar recomandate în scopul dezvoltării unui constructivism operatoriu.Ceea ce este esențial se regăsește într-o pedagogie a efortului autentic și multilateral care provine din interiorul conștiinței și al gândirii proprii a elevului.Ea  reprezintă metodologia participativă în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, aceasta este în măsură să favorizeze, în același timp, atât formarea unor noi cunoștințe prin eforturi proprii, cât și apariția operațiilor mintale potrivite, pe care urmărim să le formăm. Este de preferat acest mod de lucru, decât ca noțiunile să fie pregătite de dinainte de învățător și primite de-a gata de către elevi. În această manieră se evită ca efortul de memorizare, de reproducere a exemplelor și metodelor propuse să fie minim.             Elevul nu este îngrădit de metodele active să rămână într-o rețea de expresii fixe sau în niște reguli rigide, ci mai degrabă îl ajută să crească în interacțiunea lui cu obiectele învățării, angrenând o activitate optimă a structurilor operațional-mintale în relația cu atribuțiunile de învățare în care se afla el.             Se consideră a fi activ elevul care gândește, care depune un efort personal, care face apel la căutare, cercetare și redescoperire a adevărurilor și a unor noi cunoștințe.  Cel care va rămâne la nivelul acțiunii concret-senzoriale, sau cel care va recurge doar la facultatea de receptare și apoi de reproducere a cunoștințelor nu poate fi socotit în niciun caz un elev activ.Luând în considerare faptul că și metodele clasice au importanța lor și avantajele lor, pentru activizarea elevilor trebuie îmbinate metodele clasice cu cele moderne. Metodele de învățământ au ca scop formarea elevilor, atât prin activitatea îndrumată de învățători, cât și prin cea organizată independent și diferențiat.             Metodele care ajută la formarea elevului, care stimulează dezvoltarea activității intelectuale (gândirea creatoare și originală, inteligență, imaginația constructivă) au o eficiență sporită în cadrul orelor de matematică.Metodele respective se fac remarcate prin caracterul lor activ-participativ, care solicită elevilor o activitate mai susținută în ceea ce privește inteligența lor. Utilitatea metodelor active în lecțiile de matematică au că scop demonstrarea faptului că ele semnifică o cerință de bază, cu diverse valențe formative pentru cunoașterea și aprofundarea operațiilor gândirii, ducând astfel la o ascensiune a randamentului școlar. În această lucrare, prin aspectele din literatura de specialitate în concordanță cu experiența personală, am selectat unele trăsături mai importante datorită legăturilor avute cu subiectul temei în cauză. Așadar, prima parte cuprinde fundamentarea teoretică a problemei, urmată de partea practică unde sunt arătate testele susținute, explicarea datelor obținute, iar la final, concluziile extrase.              Capitolul I începe cu o tratare teoretică generală a trăsăturilor fizice și psihice ale școlarului mic, cu implicațiile sale în învățarea matematicii și continuă cu prezentarea teoriei și fundamentării didactice a formării noțiunilor matematice și a limbajului matematic.             Capitolul al II-lea prezintă, într-o manieră modernă, strategia didactică, făcând referire la metodele active și la tratarea diferențiată a elevilor, în lecțiile de matematică.             Capitolele III și IV se axează pe integrarea strategiilor de activizare a elevilor în actul didactic matematic, lucru demonstrat în urma efectuării unei cercetări de tip ameliorativ-experimentală.             Așadar, utilizarea strategiilor de activizare are un efect formativ eficient și îl determină pe elev să devină un participant activ în procesul învățării, un cercetător al preocupărilor și reușitelor lui. Matematica are ca scop atât dezvoltarea  capacităților elevilor de a se raporta la lume, de a formula și rezolvă îmbinând cunoștințele din diverse domenii, cât și înzestrarea cu un set de competențe, valori și atitudini care să asigure o înțelegere profesională optimă. Având în vedere toate cele afirmate, ajungem la concluzia că rolul profesorului de matematică este de neînlocuit în societatea din prezent, deoarece nu ar trebui să uităm niciodată afirmația lui Galileo Galilei care afirmă că Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul. Citește mai puțin...