Aștept de mulți ani o nouă carte de versuri de Măria Timuc. Și iată dorința mi s-a împlinit. Poeziile din acest volum, fremătător-feminine și, în același timp, de un dramatism al ideilor care reverberează îndelung în conștiința mea, sunt exact ceea ce îmi doream să citesc.
Pe unele le-am parcurs de două ori: o dată ca să le aud muzica și a doua oară ca să o însoțesc în acțiunea ei de descifrare a lumii. Iar o poezie - Și în tristețe îngerii există... - am învățat-o pe de rost, ca să o am mereu cu mine, oriunde m-aș duce. Alex. Ștefănescu
