Salom si ... Leustean - FORMAT PDF

Viața bate filmul, dar numai dacă există cine s-o vadă estetic, emoțional. Iar Angela Bîrsan reușește tocmai acest lucru! Unghiul ei de redare este original, ea știind să privească viața din interior.
Citește tot rezumatul cărții Salom si ... Leustean... Personajele ei sunt ființe vii, relevându-se prin profunzimea umană, prin vibrația sufletească, prin omenescul și omenia lor. Drama Teodorei este autentică, subliniind o zbatere trăită greu, dar cu șarm și curaj; este un episod nefericit și, totuși, nu lipsit de speranță - căci nu se simte că tristețea eroinei duce la resemnare. Simțim însă, prin însuși faptul că autoarea se regăsește pe sine tocmai prin călătoriile ei, prin colocviile ei introspective, că mai există speranță. Dacă vreți o carte despre locuri senzaționale și oameni așijderea, despre un Israel victorios și dramatic, luminos și tensionat, despre dragoste și speranță, dacă vreți o carte bună, nonconformistă și cu ampla vibrație sufletească, atunci cred că merită să citiți „Salom și leuștean”. Ce-am izbutit eu să spun aici, e aproape nimic din ceea ce comunică Angela Bîrsan, în cartea ei de reportaj literar. - Roni Căciularu Fragment din cartea: Salom și ... Leuștean - Angela Bîrsan Asta e! Nu mai știe când. La început de mileniu, la început de lume, din altă lume, dintotdeauna sau niciodată! Uneori își reamintește detaliile cu atâta acuratețe încât are impresia că privește un fi lm. Acum nu… Acum e un mozaic de impresii, imagini și cuvinte, ca într-o compoziție „Da – da”. Știe precis doar de ce. Cineva îi tăiase cauciucurile de la mașină iar Radu s-a revoltat sufi cient cât să-și aducă aminte de ea ca să agite un pic lucrurile. În două ore se și vede cu el. – E vorba de un investitor israelian de origine română. Nu știu dacă i se puteau băga mai multe bete în roate decât au făcut-o până acum. Am crezut că-i vreun băi doar cu românii dar văd că m-am înșelat… Tot ce nu e de-al lor e împotriva lor și trebuie făcut ceva să plece de aici, din Borșec. Vezi bine! Totul e o paragină de nedescris… Vine unul, face ceva și mai schimbă imaginea iar ei, în loc să-l sprijine n-au nimic mai bun de făcut decât să-i hăcuiască roțile. Ăștia de la poliție se fac că nu văd, primarul dă din umeri, toți se feresc să zică ceva pentru că se tem că le vine și lor rândul dacă nu-și văd de pătrățelul lor. Numai voi, ziariștii, dacă mai spuneți câte-o vorbă, ar putea să se potolească. Nu-l lăsa să respire cu niciun chip. Muzicalitatea dar şi enigmatica alăturare de cuvinte din titlul volumului semnat de Angela Bârsan te iau prin surprindere, fără îndoială. Ce au în comun în fond ingredientul esenţial al ciorbei româneşti şi pacea nutrită de evrei de fiecare dată când rostesc shalom? Pe de o parte ambele sunt la fel de rare, în Israel, după cum observă Roni Căciularu care semnează prefaţa volumului. Pe de altă parte ele pot fi socotiție un simbol al întâlnirii paşnice între culturi şi în acelaşi timp un vehicul care evocă, pe undeva, dominantele paradoxale ale Israelului, o invitaţie adresată cititorului de a se pregăti pentru acel aer neobişnuit care pare să traverseze Ţara Sfântă. Căci romanul-reportaj literar semnat de exeperimentatul om de presă Angela Bârsan este de fapt o incursiune inedită pe un teritoriu şi într-o cultură dense în paradoxuri, care trezesc fascinaţia la fiecare pagină. Protagonista romanului, Teodora este o jurnalistă cu dor de ducă, plafonată de reportajele locale şi, pe undeva, subtil, copleşită de acea singurătate a alergătorului de cursă lungă specifică oamenilor de presă, aflaţi mereu pe drumuri. Printr-un fericit concurs de împrejurări, în timp ce realizează un reportaj la Borsec, Teodora îl cunoaşte pe Armand, un investitor evreu care nu va fi străin de invitaţia adresată jurnalistei românce de a ajunge în Israel şi a realiza o carte de călătorie. De aici începe practic seducătorul sejur al Teodorei de-a lungul şi de-a latul Ţării Sfinte. De la Tel Aviv la Eilat, de la Marea Roşie la Haifa, de la El Ad (un oraş locuit de comunitatea evreilor religioşi) la Beit Ariye (o colonie evreiască în mijlocul teritoriilor palestiniene), de la Modi în (un oraş construit de comunitatea evreilor români emigraţi în Israel) la Rosh Hanikra (cel mai nordic punct al Israelului), de la Ierusalim la Fâşia Gaza, Teodora va descoperi nenumăratele antiteze şi paradoxuri care nu împiedică însă Israelul de la a-şi consolida poziţia de unul dintre cele mai puternice state ale Orientului mijlociu. E vorba de un stat construit pe trei principii: securitate, colonizare şi muncă, un stat nou al unui popor străvechi, un stat turnat în deşert, în inima aridităţii (dar care reuşeşte să exporte fructe şi produse agricole), un stat situat între 4 mări, în care apa e mai preţioasă decât orice, în care suspiciunile, percheziţiile şi prudenţa autorităţilor sunt dublate de optimismul şi intensitatea cu care locuitorii trăiesc fiecare clipă de pace. Israelul developat de protagonistă Angelei Bârsan este o ţară care te cucereşte cu fiecare surpriză, cu fiecare dilemă şi enigmă care nu proiectează un răspuns tranşant. Este parcursul spiritual pe care îl traversează şi protagonistă Teodora, după ce îi află legendele, după stă de vorbă cu generali de armată, cu membri ai serviciilor secrete, cu scriitori şi oameni simpli, sub călăuza atentă a lui Armând (aşa cum e de aşteptat, Teodora se va simţi de două ori sedusă în acest spaţiu al paradoxurilor – pe de o parte de către peisajul cultural şi geografic la fel de răpitoare, pe de altă parte chiar de ghidul ei). Am avut ocazia să vizitez Israelul, în urmă cu câţiva ani şi am realizat atunci, citind romanul Lindei Grant, Am trăit vremuri moderne (Editura Leda) că orice călător care ajunge în Ţara Sfântă, în acel spaţiu cameleonic, mereu aflat în transformare, mereu capabil de reinventare, fără să devină vreodată amnezic, în acel spaţiu care deapănă permanent o naraţiune a prosperităţii construite în deşert şi a unui zbucium asumat cu o seninătate greu de egalat, nu are cum să nu se contamineze cu microbul narativ, nu are cum să nu devină la rândul său povestiror. Dar te poţi socoti cu adevărat norocos, atunci când întâlneşti un asemenea povestitor inevitabil înzestrat deopotrivă cu har literar dar şi cu o capacitate de a surprinde atât microcosmosul cotidian cât şi marea panoramă istorică prin personaje vii, prin ochiul jurnalistului cu virtuţi selective care sesizează şi concentrează esenţialul dar şi trăirile vii în confruntarea cu noul. Un asemenea povestior este Angela Bârsan în volumul Şalom şi leuştean. Sever Gulea, pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...