Lucrarea de față se sprijină pe experiența vie a ajutorării omului care are de înfruntat o problemă cu anevoie de rezolvat, și se poate dovedi utilă chiar și celor care au o viață în Biserică, oferind o cunoaștere mai adâncă a esenței acelor probleme care îl împiedică să propășească în anumite aspecte ale vieții duhovnicești.
De un mare folos sunt observațiile care analizează temeinic realitățile comune spațiului duhovnicesc și psihologic, realizând distincția, printre altele, între dragoste și dependență emoțională, dat fiind că adesea ne lovim de neputința de a deosebi între cele două, iar de aici provine o serie întreagă de urmări tragice. Autorul a reușit să îngemăneze experiența Sfinților Părinți cu cea a psihologilor ortodocși contemporani într-o formă actuală și accesibilă tuturor. Aceste două abordări nu se substituie una celeilalte, ci se completează. Psihologul și preotul nu ar trebui să se substituie unul celuilalt, ci fiecare ar trebui să-și asume lucrarea care i‑a fost încredințată: rezultatul este cu totul uimitor atunci când împreună lucrează și împreună îl ajută pe omul care stă înaintea lor să iasă din fundăturile duhovnicești și sufletești în care s‑a împotmolit. Lucrarea de față este tocmai rezultatul unei asemenea împreună‑lucrări, și nădăjduim că nu puțini vor fi cei ce vor afla folos din ea. Traducere din limba rusă de Monahia Mîna
