Basme si povesti din Scheii Brasovului si de pe alte plaiuri ardelene - FORMAT PDF

Volumul editat de Libris Editorial este o carte cu povești vechi brașovene, fiind dedicată mai ales copiilor, dar poate fi lecturată și de amatorii de povești locale. De asemenea, este utilă chiar și celor implicați în promovarea culturii scrise și în îndrumarea gustului literar al copiilor și adolescenților, adică librării, bibliotecării și învățătorii.
Citește tot rezumatul cărții Basme si povesti din Scheii Brasovului si de pe alte plaiuri ardelene... Cartea de basme constituie un demers cultural-educativ atractiv, dedicat recuperării și valorificării unor povești, basme și legende românești care, în urmă cu o sută de ani, constituiau părți însemnate din educația primită, acasă și la școală, de copiii din Brașov. Astăzi, aceste povești, care constituie o parte din patrimoniul imaterial al comunității brașovene, sunt prea puțin cunoscute. Fiecare pagină a cărții permite descoperirea unor legende și povești, mai puțin cunoscute astăzi, dar care atestă racordarea românilor la marile teme ale basmului și ale poveștilor universale, precum și promovarea unor valori specifice civilizației europene. Volumul “Basme și povești din Șcheii Brașovului și de pe alte plaiuri ardelene” are un dublu scop, urmărind pe de o parte promovarea interesului pentru lectură și îndrumarea gusturilor copiilor și adolescenților în domeniul literar, iar pe de altă parte urmărește valorificarea moștenirii culturale a vechii comunități românești din Șcheii Brașovului. Cartea de povesti este bine scrisă, într-un limbaj adaptat cerințelor limbii române literare contemporane de către dr. Alexandru Stănescu și are parte de ilustrații realizate de Alexandra Liana Stănescu. Dana Anghelescu Director Editorial Fragment din cartea: Basme și povești din Șcheii Brașovului și de pe alte plaiuri ardelene 1. Inimosul A fost odată ca nealtădată, a fost un bărbat și o muiere, care erau tare amărâți, din pricină că nu aveau copii. Dumnezeu s-a milostivit de dânșii și le-a dăruit o mulțime de copii, câte găuri pe un ciur. Pe cel mai mic, mamă-sa nu avea ochi să-l vadă, fiindcă nu dorea să asculte și n-avea frică de nimic, fie ce-o fi. În schimb, Inimosul, că așa îi era numele, creștea că din apă – într-o zi că-n două, în două că-n nouă și-n nouă, ca în nouăzecisinouă, până când într-o zi îi spuse el mamei sale: Ia zi, maică! Ce-i frica aceea despre care, eu vă tot aud vorbind, că nu înțeleg deloc ce ar putea să fie? Frică, Inimosule, este atunci când ai teama de cineva ori de ceva. Eu tot nu pot să înțeleg, așa că voi lua lumea în cruciș și-n curmeziș, numai ca să aflu ce ar putea să fie frica aceasta. Mâine dimineață voi pleca, gătește-mi ceva merinde de cale. Mama Inimosului nu ar fi voit să-l vadă luându-și lumea în cap, dar fiindcă cu vorba bună nu îl putea înmuia, iar de frică nu știa, n-a avut încotro și l-a lăsat să plece singur-singurel în lumea largă. Inimosul porni la drum, bătând din picioare, cum e proverbul “De din vară, până-n seară, cale lungă să-i ajungă!.” Ajungând la niște birturi, se hotărî să rămână peste noapte și-i ceru hangiului să-i pregătească un așternut curat. Ei, dragul meu voinic, în birturile mele nu e de rămas peste noapte, ca pe cine îl apucă seara aci, nu mai vede zorile, îi zise hangiul. Au pățit-o mulți voinici ca tine, câtă frunză și iarbă! Eu însumi, când se amestecă ziua cu noaptea, încui ușile și mă duc în căsuța pe care o am în sat. Eu rămân aici, ca să vedem ce-o fi de capul meu în astă noapte!  Citește mai puțin...