Comunicarea nonviolenta - FORMAT PDF

În cartea de față, Marshall Rosenberg ne arată cum să trecem dincolo de suprafață și să vedem ceea ce este viu și vital în noi și cum toate acțiunile noastre au la baza nevoi universal umane.
Citește tot rezumatul cărții Comunicarea nonviolenta... Când ne înțelegem și ne recunoaștem nevoile, creăm o bază comună pentru o relație mai armonioasă - o conectare mai profundă cu ceilalți și cu noi înșine. Alătură-te miilor de oameni din lumea întreagă care și-au îmbunătățit relațiile și calitatea vieții cu ajutorul acestui proces simplu, dar atât de transformator. Comunicarea Nonviolență te ajută să: • te eliberezi de efectele experiențelor din trecut și ale condiționării culturale • renunți la tiparele de gândire care duc la certuri, furie și de pri mare • rezolvi conflictele pe cale pașnică, indiferent de natura lor • creezi structuri sociale în care nevoile tuturor să poată fi împlinite • dezvolți relații bazate pe respect reciproc, compasiune și cooperare MARSHALL B. ROSENBERG este fondatorul și directorul de Servicii Educaționale al Center for Nonviolent Communication (CNVC), organizație internațională de promovare a păcii. Este, de asemenea, autorul cărții Speak Peace in a World of Con fl ict. Marshall Rosenberg a folosit pentru prima oară CNV în anii '60, în proiecte de integrare școlară finanțate de statul american, rolul lui fiind acela de a susține programe de training în comunicare și mediere. Fragment din cartea "Comunicarea nonviolență" de Marshall B. Rosenberg: "Poetul sufit Rummy scria: „Dincolo de ideile de bine și de rău se afla un câmp. Te aștept acolo." Comunicarea alienantă ne ține însă captivi într-o lume a ideilor legate de ce este corect și ce este greșit - o lume a judecăților; este un limbaj bogat în cuvinte care clasifică oamenii și acțiunile lor în două categorii. Când vorbim acest limbaj, îi judecăm pe ceilalți și comportamentul lor, și ne interesează doar cine este bun, rău, normal, anormal, responsabil, iresponsabil, inteligent, ignorant etc. Cu mult înainte să devin adult, am învățat să comunic într-o manieră impersonală, care nu necesită să dezvălui ce se petrecea în interiorul meu. Când întâlneam oameni sau comportamente care nu-mi plăceau sau pe care nu le înțelegeam, reacționăm spunând că ei greșesc. Dacă profesorii îmi dădeau o temă pe care nu voiam să o fac, erau „afurisiți" sau „absurzi". Dacă cineva îmi tăia calea în trafic, reacția mea era: „Idiotule!" Când vorbim în acest limbaj, gândim și comunicăm în termenii a ce e în neregulă cu ceilalți din moment ce se comportă într-un anumit fel sau, uneori, a ce e în neregulă cu noi de nu înțelegem sau nu reacționăm cum ne-ar plăcea. Atenția ne este concentrată pe clasificare, analiza și identificare a greșelilor, și nicidecum pe ceea ce noi sau ceilalți avem nevoie și nu primim. Astfel, dacă partenera mea dorește mai multă afecțiune decât îi ofer eu, este „excesiv de solicitantă și dependență". Dar dacă eu vreau mai multă afecțiune decât îmi oferă ea, atunci ea e „rece și insensibilă". Dacă un coleg e mai preocupat de detalii decât mine, e „pretențios și obsesiv-compulsiv". Pe de altă parte, dacă eu sunt mai atent la detalii decât el, e „neglijent și dezorganizat"." Citește mai puțin...