Mița – jurnalul intim secret și adevărat al Mariei Suru (jurnalul unui personaj fictiv) "Acum 72 de ani, o adolescentă, eleva de pension a înființat acest caiet, care a devenit, cu timpul, un maldăr de caiete, la care femeia de azi, cu părul cărunt, poate privi cu condescendență, chiar cu o vagă jenă, dar nu și-l poate lua înapoi.
Jurnalul acesta a trăit vârstele și zguduirile de care a avut parte cea care l-a scris, a parcurs etapele maturizării personajului, încercând să se maturizeze simultan și nereușind decât într-o mică măsură. El a fost iscat și a început să existe sub pană crudă a unei școlărițe, care multe nu știa, care a aflat, pe propria-i piele, ce preț are neștiință și cum conlucrează ea, perfect, cu nenorocul. Persecuții, sânge, tortura, speranțe, război, arestării, violență, violuri, candoare, iubire… în ștreang. Vârstele personajului sunt și vârstele acestui jurnal și nodurile, smuciturile și răsucirile care i-au marcat viața Măriei Suru au devenit, inerent, captură pentru pagina scrisă. Unii memorialiști și-au alcătuit memoriile la bătrânețe, culegând și alegând. Maria Suru a scris în timp real. Este ca un jurnal de front și, tot ca un astfel de jurnal, el este unilateral, segmențial, incomplet, inegal, părtinitor, captivant și, câteodată, halucinant. Are însă o caracteristică de preț: nu poate fi rescris. Nu poate fi modificat, cerneala lui nu se mai șterge."
