Uluitorul Broccoli Boy - FORMAT PDF

    Lui Rory Rooney îi place să fie pregătit… pentru orice eventualitate. Doar cartea lui preferată este ghidul de supraviețuire în condiții vitrege Nu te teme, nu te teme, pregătit nu ai probleme.
Citește tot rezumatul cărții Uluitorul Broccoli Boy... Dar Rory nu era deloc pregătit pentru acea zi ciudată în care s-a înverzit inexplicabil. închis în rezerva unui spital, departe de casă, Rory este la fel de confuz în legătură cu așa-zisa lui boala ca și medicii. Dacă de vină nu sunt nici genele, nici virusurile, nici vreun fel de mâncare? Poate faptul că te-ai înverzit ca un broccoli înseamnă că te-ai transformat într-un supererou. Și dacă nu ești singurul în această situație? Rory abia așteaptă să treacă de codurile de securitate ale spitalului și să descopere în ce constau superputerile lui de Broccoli Boy…     „Pot să spun cu mâna pe inimă că Frank este unul dintre cei mai amuzanți și minunați scriitori de pe planetă.“ (Anthony Horowitz, The Guardian)       Fragment:        „Răzbunarea rivalului        Primul meu gând a fost... CE MĂ FAC? Sunt încuiat într-o celulă strâmtă cu rivalul meu ucigător expert în kickboxing! Am crezut că eram în siguranță, când, de fapt, voi fi mort peste două minute.      Apoi am avut un sentiment de Dezamăgire Neașteptată. Mă încântase ideea că eram singură persoană verde din lume, de aceea mă simțeam puțin că Moș Crăciun care coboară pe horn și găsește pe cineva cu barba mare și albă, îmbrăcat în roșu, care pune cadouri sub brad.     Practic, am auzit creierul Groaznicului cum bipaie, în timp ce încearcă să afle ce caut acolo.     - E cumva... nu, nu se poate... cine... Eroare fatală permanentă, te rog să-ți oprești creierul și să-i dai restart.     - Ești verde strălucitor, a spus el.      Eram prea înspăimântat că spun: „Și tu la fel."     În cele din urmă s-a lămurit. Mi-am dat seama după felul în care s-a repezit de-a lungul salonului spre mine.     M-am ascuns sub pat.     A prins patul și l-a tras spre el, ca să nu mă pot ascunde sub el.     Însă...     Avusesem deja ideea sclipitoare de a mă prinde de arcurile patului, astfel că am rămas agățat dedesubt.    Când Groaznicul s-a uitat la spațiul în care se aflase patul, eu nu eram acolo. Părea că dispărusem. Nouăzeci la sută din creierul lui era atât de derutat, încât s-a blocat.     Restul de zece la sută din creierul lui era furie pură. Asta a mers de minune. Dacă nu l-a ajutat cu nimic să tragă de pat, l-a împins, l-a târât, l-a învârtit prin cameră și l-a lovit. Credea probabil că patul era de vină.     În tot acest timp am rămas dedesubt, dar sârmele mi-au intrat în carnea degetelor și picioarelor. Patul scârțâia și alunecă pe podeaua lustruită. Parcă făcea surf, dar de-a-ndoaselea.” Citește mai puțin...