Această lucrare ocupă un gol în cultura română. Exegeții români au scris studii despre enigma exilului poetului latin la Tomis, dar niciodată o carte de sinteză cu statut academic. Autorul cărții urmărește monografic, cu spirit critic și cu erudiție impresionantă, acuzațiile de natură morală, religioasă și poli-tică, din antichitate până azi, implicate în condamnarea poetului.
Poetul avea o viziune asupra lumii bazată pe elogiul libertății, glorificarea Republicii și cultivarea valorilor nobiliare, valori marginalizate de regimul lui Augustus. Poetul, prin atitudinea sa de frondă implicată în opera literară, reprezintă o paradigmă emblematică a omului în conflict cu teroarea istoriei. Fragment: " Quod metuas non est: Antoni scripta leguntur. Doctus et in promptu scrinia Brutus habet. Nec me nominibus furiosus confero tantis: Saeva deos contra non tamen arma tulli... (v. 23-26) Pentru a înţelege aceste versuri atât de încărcate de semnificaţii politice e necesar un minim comentariu. în primul rând merită a fi subliniată comparaţia pe care Ovidiu o face (sub masca unei modeștii rău disimulată) între scrierile lui şi cele ale unui Antoniu sau Brutus. Comparaţia pare să-i fi scăpat fără să vrea: şi totuşi ce lucru grav implică! E imposibil ca Ovidiu să nu-şi fi dat seama de adevărata semnificaţie a unei astfel de comparaţii aruncate aşa, en passant. Dacă a făcut-o, înseamnă că Ovidiu îl cunoştea bine pe Brutus, destinatarul său, şi, de asemenea, orientarea sa politică şi de aceea putea să îndrăznească fără niciun risc politic: pare a fi o bravadă faţă de împărat. într-adevăr, aici, mai clar şi mai categoric decât în altă parte, Ovidiu se situează printre duşmanii lui Augustus; am avut ocazia să semnalăm acest lucru şi cu alte prilejuri: de exemplu, când Sulmonezul era de partea celor doi Batoni, adevărați hostes nu numai ai lui Augustus, ci şi ai poporului român. De data aceasta poe-tul îndrăzneşte mai mult: nu e de partea duşmanilor străini, ci a duşmanilor civili, precum Antoniu şi Brutus. După cum se ştie, scrisorile lui Antoniu şi discursurile lui Brutus conţineau invective dure împotriva lui Augustus, care însă a tolerat aceste injurii şi le-a dispreţuit. M. Antoniu trium-vin.d, primul dintre cei doi duşmani ai lui Augustus la care Ovidiu face referire, pe cât de bun prieten al lui Octavian a fost imediat după uciderea lui Cezar, pe atât de crud duş-man a devenit după. Cu toate acestea principele nu a dispus că toate scrierile sale să fi distruse, dimpotrivă a permis erudiţilor să şi le procure. "
Publius Ovidius Naso - FORMAT PDF
Autor: Demetrio MarinCartea Publius Ovidius Naso a fost scrisă de Demetrio Marin și a apărut în anul 2009 la editura INSTITUTUL EUROPEAN.
Cartea are 272 de pagini și se încadrează în categoria Litere Critica Literara.
Dacă îți dorești să citești cartea integral folosește butoanele de mai jos pentru a naviga la librăriile online care comercializează cartea Publius Ovidius Naso în format fizic.
