Publius Ovidius Naso

Această lucrare ocupă un gol în cultura română. Exegeții români au scris studii despre enigma exilului poetului latin la Tomis, dar niciodată o carte de sinteză cu statut academic. Autorul cărții urmărește monografic, cu spirit critic și cu erudiție impresionantă, acuzațiile de natură morală, religioasă și poli-tică, din antichitate până azi, implicate în condamnarea poetului.
Citește tot rezumatul cărții Publius Ovidius Naso... Poetul avea o viziune asupra lumii bazată pe elogiul libertății, glorificarea Republicii și cultivarea valorilor nobiliare, valori marginalizate de regimul lui Augustus. Poetul, prin atitudinea sa de frondă implicată în opera literară, reprezintă o paradigmă emblematică a omului în conflict cu teroarea istoriei. Fragment: " Quod metuas non est: Antoni scripta leguntur. Doctus et in promptu scrinia Brutus habet. Nec me nominibus furiosus confero tantis: Saeva deos contra non tamen arma tulli... (v. 23-26) Pentru a înţelege aceste versuri atât de încărcate de semnificaţii politice e necesar un minim comentariu. în primul rând merită a fi subliniată comparaţia pe care Ovidiu o face (sub masca unei modeștii rău disimulată) între scrierile lui şi cele ale unui Antoniu sau Brutus. Comparaţia pare să-i fi scăpat fără să vrea: şi totuşi ce lucru grav implică! E imposibil ca Ovidiu să nu-şi fi dat seama de adevărata semnificaţie a unei astfel de comparaţii aruncate aşa, en passant. Dacă a făcut-o, înseamnă că Ovidiu îl cunoştea bine pe Brutus, destinatarul său, şi, de asemenea, orientarea sa politică şi de aceea putea să îndrăznească fără niciun risc politic: pare a fi o bravadă faţă de împărat. într-adevăr, aici, mai clar şi mai categoric decât în altă parte, Ovidiu se situează printre duşmanii lui Augustus; am avut ocazia să semnalăm acest lucru şi cu alte prilejuri: de exemplu, când Sulmonezul era de partea celor doi Batoni, adevărați hostes nu numai ai lui Augustus, ci şi ai poporului român. De data aceasta poe-tul îndrăzneşte mai mult: nu e de partea duşmanilor străini, ci a duşmanilor civili, precum Antoniu şi Brutus. După cum se ştie, scrisorile lui Antoniu şi discursurile lui Brutus conţineau invective dure împotriva lui Augustus, care însă a tolerat aceste injurii şi le-a dispreţuit. M. Antoniu trium-vin.d, primul dintre cei doi duşmani ai lui Augustus la care Ovidiu face referire, pe cât de bun prieten al lui Octavian a fost imediat după uciderea lui Cezar, pe atât de crud duş-man a devenit după. Cu toate acestea principele nu a dispus că toate scrierile sale să fi distruse, dimpotrivă a permis erudiţilor să şi le procure. " Citește mai puțin...