Posturi corporale greșite, ticuri nervoase, automatisme precum încrucișarea brațelor sau a picioarelor… Toate acestea pot să vă afecteze puternic imaginea socială, să vă scadă puterea de seducție și capacitatea de convingere.
Autorul descifrează și analizează dimensiunea simbolică a ticurilor gestuale (prezentate sub forma unui dicționar), în scopul de a vă oferi antidoturi eficiente pentru fiecare dintre acestea. Explicațiile însoțite de ilustrații edificatoare vă vor arăta cum să adoptați o atitudine mai neutră, pentru ca limbajul corporal să nu vă trădeze slăbiciunile și defectele, dar și cum să vă valorificați atuurile, recurgând la blocajele ideomotoare specifice programării neurogestuale. Fragment: " “Codurile de intenție A avea intenția este ca și cum te-ai preface! Intenția este o estimare care nu angajează pe nimeni altcineva decât pe dumneavoastră, și nicidecum pe cel care va face estimarea. Există o serie de gesturi sau de posturi cu care vă confruntați sistematic în întâlnirile profesionale, când urmăriți dezbateri televizate sau când vă aflați în situația de a fi testat. Acestea sunt coduri de intenție implicite! Când îmi încrucișez degetele pe creștetul capului, reproduc un cod de intenție; și dacă m-aș scărpina în cap în loc să vă dau un răspuns direct? Cod de intenție sau de retenție! Acesta din urmă este elementar: îmi acord un răgaz pentru a răspunde, exprimându-mi în același timp lipsa de amabilitate. Toate codurile de intenție sunt micromesaje barometrice care anunță maniera predictivă o schimbare subtilă în climatul unei discuții. Cunoașterea codurilor de intenție vă va deschide ochii, oferindu-vă avantajul de a vă distanța de toți cei care va asigura de deplina lor considerație după ce v-au vorbit despre intențiile lor fără a se preocupa prea mult de reținerile dumneavoastră. Părinții intenționali În Ne leur dites jamais [Nu le spuneți niciodată] , Caroline Messinger ne oferă următoarea analiză a acestei locuțiuni verbale: Părinții intenționali sunt adeseori respinși de copilul lor, care suferă în tăcere din cauza promisiunilor nerespectate. A-i promite copilului ceva și a nu îți ține cuvântul dat este un sacrilegiu pe care îl plătești cu vârf și îndesat mult timp după aceea. Majoritatea părinților în vârstă abandonați în aziluri sau în alte instituții de îngrijire medicală și care se plâng că sunt neglijați de către copiii lor sunt părinți intenționali care au uitat toate promisiunile nerespectate făcute moștenitorilor lor. Un părinte care și-a ținut întotdeauna (sau aproape întotdeauna) promisiunile nu riscă să fie abandonat. Nu trebuie uitat că educația este în primul rând o chestiune de impregnare: exemplul pe care îl dați primează în fața dis-cursului educativ. Dacă vă jucați de-a părintele intențional, să nu vă mire faptul că și copilul dumneavoastră, odată ajuns la maturitate, vă va întoarce spatele. Ceea ce nu s-a plantat niciodată nu poate înflori. Promisiunile nerespectate sunt tot atâtea trădări pe care copilul dumneavoastră nu vi le va ierta niciodată. Spre deosebire de animale, la om totul „exprimă ceva". Cele mai absurde gesturi au un sens, ele făcând parte dintr-un limbaj simbolic prin care se țese ceea ce Francoise Dolto numește „fraternitatea speciei". Dolto uita un pic faptul că cimpanzeii, verii noștri, potrivit teoriei evoluționiste, dispun și ei de un registru vocal și ges-tual foarte bogat, care „vrea să exprime totul". Evident, nu dispun de expresii pentru a desemna tehnologia umană, având în vedere că nu au nevoie să se încurce cu instrumente sofisticate pentru a comunica din ce în ce mai rău între ei, după modelul animalelor umane. Intenții sau retenții? Discuție antrenantă, confruntare verbală, negociere, situație de seducție etc. Gesturile sau posturile barometrice pot per-mite anticiparea rezultatului și modificarea propriei strategii în timp real. Acestea sunt refrene gestuale alternative sau coduri de intenție semnificative, posturi sau gesturi recurente pe care le observăm în viața de zi cu zi, fără ne închipuim o clipă că ar putea transmite un avertisment subconștient sau o trădare a Supraeului. (…) “
