Ironia sortii - FORMAT PDF

     Alegerea costisitoare a unei femei atinge, de-a lungul unei vieți, o mulțime de inimi.     Născută la începutul secolului al XX-lea, Elisabeth Grace LeRoy își dorește cu ardoare ceva mai mult în viață – ceva ce doar o dragoste veșnică îi poate oferi.
Citește tot rezumatul cărții Ironia sortii... Când găsește, în sfârșit, această iubire – o iubire ce făgăduiește să îi umple inima și îi cere totul în schimb – Elisabeth face un legământ care îi va contura întreaga existență: alege să facă din restul vieții sale un experiment de supunere față de Cristos, oricât de mare va fi prețul pe care va trebui să-l plătească. Se îmbarcă, așadar, într-o poveste de iubire cu totul remarcabilă – o călătorie spirituală ce va deveni un veritabil exemplu de credință, de-a lungul căreia cele două războaie mondiale, Marea criză economică și clipe de grele încercare pe plan personal formează fundalul dramatic pe care se manifestă curajul, harul, bucuria și impactul profund al unei vieți trăite cu adevărat și pe deplin în slujba lui Dumnezeu.              Fragment:       “Benjy, cum îl alinta Elisabeth, aproape că o secătui de puteri. Când băiatul împlini doi ani, mama lui îi mărturisi doctorului că nu era sigură că se simțea pregătită pentru un al doilea copil. Frumosul ei cămin a trebuit să fie reamenajat pentru a satisface nevoile micuțului Benjy, un copilaș energic, curios, împrăștiat și extrem de încăpățânat. Elisabeth își petrecea mare parte din zi ținându-se după el și încercând să îl tempereze.     Will se dovedi a fi un tată bun și grijuliu. Elisabeth, pe de altă parte, neavând timp să se îngrijească, se simțea neatrăgătoare. Când, spre sfârșitul lui 1923, află că era din nou însărcinată, se simți subit îmbătrânită și se întreba, îngrijorată, dacă va putea păstra vie pasiunea de la începutul căsniciei sale cu Will. Spre lauda lui, Will continua să se poarte admirabil, întorcându-se punctual acasă în fiecare seară și preluând treburile gospodăriei, ca să îi ofere un răgaz de odihnă.     Elisabeth Vera veni pe lume pe 15 mai 1924. Părinții ei o alintară Betty de la bun început. Când, la trei ani și jumătate, Benjy lăsă în sfârșit în urmă toate bolile prunciei, devenind un băiețel încăpățânat și fără astâmpăr, Betty fu diagnosticată cu astm bronșic - o boală ce, susținea medicul, avea să o chinuiască toată viața.     Elisabeth fu devastată la auzul veștii, dar refuză să se dea bătută. Era hotărâtă să se îngrijească de toate nevoile copiilor ei, oricare ar fi acestea. Pe cât de epuizantă era creșterea celor doi prunci, Will își dorea în continuare o casă plină de copii. În momentele când gândea mai limpede, după un somn odihnitor sau atunci când dormeau copiii, Elisabeth îi dădea dreptate. Will recunoștea faptul că, dintre ei doi, lui Elisabeth îi revenea treaba cea mai grea, dar și greul acesta avea să treacă, iar ei visau să aibă o familie mare și fericită, o casă plină de copii care să se îndrepte spre Cristos și să îl slujească pe Dumnezeu. Aceasta, conveniseră Will și Elisabeth, era suprema lor chemare.” Citește mai puțin...