Șocul este o plantă apreciată și cunoscută într-un areal imens. în lunile mai — iunie, când este perioada de înflorire a șocului, cămările din multe gospodării sunt invadate de cantități mari, semnificative de sirop de șoc, iar în sezonul rece (cel al răcelilor) ceaiul aro-mat de flori de șoc are o mare trecere.
Șocul se evidențiază și că plantă decorativă, speciile sale cu frunze colorate, fiind punctul de atracție în foarte multe grădini. Lecturând această carte, cititorul obține multe informații des-pre istoricul plantei, despre su-perstițiile legate de diferitele specii de șoc, precum și despre speciile înrudite. în paginile cărții sunt prezentate posibilită-țile de valorificare ale șocului ca plantă ornamentală, medici-nală și, nu în ultimul rând, ca materie primă pentru diferite produse alimentare. Cititorul primește indicații referitoare la perioada de recoltare a șocului din flora spontană, precum și sfaturi legate de cultivarea acestuia. Speram ca această carte să deschidă pofta cititorului de a testa rețetele deli-cioase prezentate în paginile ei. Cartea prezintă frumoase fotografii, în care se pot observa cu ușurință diferitele soiuri ale aceste plante, dar și modurile în care poate fi utilizată gastronomic sau medicinal. Fragment: " Cultivarea șocului pentru fructe Cartea de față, nu are ca scop descrierea amănunțită a teh-nologiei de cultură a diferitelor soiuri de șoc, ci intenționează să aducă la cunoștința publi-cului unele amănunte mai im-portante, în legătură cu șocul. Există numeroase cărți de specialitate care tratează pro-blema cultivării soiurilor de șoc, de exemplu „Cultivarea șocului negru" de Sipos Bala Zoltan, apărută în anul 2010. Șocul este o plantă autopolenizatoare, dar pentru accentuarea capacității productive s recomandă instalarea unor polenizatoare. în anul 1999, în Ungaria, a f fondată o asociație a cultivă rilor de șoc (Botesz), care u marea să acorde membrilor formații și sfaturi legate de cultivarea, dar și de valorificare produselor din șoc. De multe ori inflorescența sucului are chiar și 1100 buc. flori, dar din acestea multe se fertilizează și prin urmare nu formează fructe. Dacă în perioada polenizării legării fructelor, temperaturil sunt nefavorabile, vremea e rece și umedă, legarea florilc este slabă, iar inflorescențel se ofilesc (fenomen întâlnit și la viță-de-vie). Din fericire, în ghețul afectează rar florile, deoarece planta înflorește destul de târziu. Fructele ajung la coacere deplină și sunt bune pentru re-uoltat în momentul în care de-1en, în proporție de 95%, vișinii-negricioase. Acest proces realizează, în funcție de soi, sfârșitui lunii august începutuI lunii septembrie. Coacerea inflorescențelor nu este simultană, astfel încât, Culesul se poate prelungi pe o perioadă de două-trei săptămâni. Producția realizată este tntre 12-25 t/ha, în funcție de 80i, de locul de cultură și de tehnologia de cultură aplicată. "
