Taina artei. A deveni artist dupa chipul lui Dumnezeu - FORMAT PDF

    Însoțită de o prefață a Arhim. Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedu din Sfântul Munte Athos, „Taina artei” este atât un eseu despre menirea creștină a artei, cât și o confesiune a lui Jonathan Jackson despre convertirea sa la Ortodoxie.
Citește tot rezumatul cărții Taina artei. A deveni artist dupa chipul lui Dumnezeu...     Câștigător a cinci premii Emmy pentru interpretarea din serialul „General Hospital”, cunoscut și din rolurile pe care le-a jucat alături de Al Pacino și Robin Williams,Jonathan Jackson s-a convertit la ortodoxie în urmă cu aproape cinci ani.     Așa cum mărturisea într-un interviu, România și Muntele Athos au jucat un rol deosebit în drumul său către creștinismul ortodox. În „Taina artei” Jonathan vorbește, printre altele, despre: Arta ca Frumusețe, Arta ca Taina & Nebunie, Arta ca Ascultare sau Arta ca Act de Credință.           Fragment:       “DE LA MONOLOG LA TRIALOG: CALEA TREIMII      Multe se întâmplă simultan în viața artistului. Voi folosi actoria pentru a ilustra acest punct de vedere. Viața lăuntrică a personajului și viața lăuntrică a actorului coexistă temporar. Această îndemânare este paradoxală. Actorul duhovnicesc spera să unească cele două realități, păstrându-le în același timp despărțite.     La ce mă refer? La faptul că actorul unește ceea ce este sănătos și separă ceea ce este distructiv. Când aceste două realități distincte se confundă, se strecoară criza personală. De aici nesfârșitele aventuri romanțate de pe platourile de filmare, care de obicei se sting la scurt timp după ce filmul său piesă de teatru se încheie. Sau tragedia unui tânăr actor care crede că folosirea heroinei este singura modalitate de a juca un personaj dependent de droguri. Tânărul actor moare la doar câțiva ani după interpretarea sa magnifică.     Actorul nu trebuie să confunde scenariul dacă dorește să rămână un actor și nu să se metamorfozeze persoana cu sindromul personalității multiple. Fără această deosebire limpede, actorul poate (în chipuri subtile) chiar să devină personajul, fiindcă nu are un simț real al identității sale. Nu aceasta este vocația artistului duhovnicesc. Și este o metodă primejdioasă de a interpreta un rol. Artistul este chemat să aducă la viața personajul, păzind în același timp integritatea propriului suflet. Aceasta face parte din taina actoriei autentice.     Rândurile de scenariu trebuie să rămână distincte de viață, altfel oricând pot cauza răul. Și totuși actorul trebuie, de asemenea, să infuzeze părțile sfinte ale personalității sale în procesul de creație. Atunci când intenția ficțională a personajului este adusă în intenția duhovnicească a artistului, ea este purificată și rarefiată. Este eliberată. Cum este cu putință aceasta? Doar prin harul Duhului Sfânt și pocăința artistului.” Citește mai puțin...