Varful - FORMAT PDF

    Eugen Gombos. autorul volumului de față, se află la a doua carte publicată, iar unele din povestirile cuprinse în acest volum au apărut deja, online, pe site-uri de literatură SF. Totuși, deși este literatura de ficțiune, dacă ar fi să încadrăm textele într-o categorie, am putea spune, mai degrabă, că sunt povestiri cu talc.
Citește tot rezumatul cărții Varful... Există un mesaj ascuns în fiecare povestire, iar firul epic este doar pretextul care să îl conducă pe cititor la sensuri mai profunde.     Din cele mai vechi timpuri, fabulele, poveștile, basmele, miturile au fost mijloacele prin care umanitatea (prin oameni înzestrați și sensibili) și-a creat și dus prin milenii o cultură, valori, norme morale și sociale, ce i-au asigurat supraviețuirea și dezvoltarea. Principalele linii directoare au fost: binele, frumosul, iubirea, bucuria de a trăi, curajul, fabulosul, supranaturalul, dar mai ales sacrificiul și renunțarea la sine pentru un scop mai nobil, mai înalt.     Toate acestea le regăsim și în acest volum, dar mai ales pe ultimele două, într-o diversitate de ipostaze și situații, duse de la scara întregii umanități la cea a individului surprins în permanentul său efort de a depăși obstacole, tentații, de a mai cuceri un vârf.     Avem în față o carte plăcută, a unui scriitor care, departe de senzaționalul și comercialul urmărit de mulți alții, caută, într-un mod neostentativ, să inspire și să ofere modele de urmat. Replica unui personaj, în acest context, este semnificativă: „- Aș vrea să îți fac un compliment, dar nu știu cum... O să Încerc să îl fac într-un fel care mi-e la îndemână în acest moment: aș fi foarte mândră dacă băiatul meu, atunci când va crește, ar deveni unbărbat exact așa cum ești tu." Editor, Gabriela Daraban Fragment: "INSULA DE NISIP     Abia dacă erau două zile de când ieșise din spital. Dar nu își găsea locul...     La sfârșitul secolului XX, deși ai impresia că viața e mai sigură decât cu sute de ani în urmă, lucrurile stau cu totul dit fel. Pericolele sunt la fel de mari, dar de altă natură. Tot uși, te poți considera norocos dacă supraviețuiești în urma t nui accident aviatic, dacă apuci să te agăți de ceva plutitor nu te îneci și dacă, în cele din urmă, te trezești pe o insuliță locuită. Pentru că el astă pățise.     Când deschisese ochii, văzuse nisip și simțise valuri utlandu-i picioarele. Apoi auzi voci ciudate și necunoscute, simți mâini care îl ridicau și leșină din nou. Mai apoi se trezi de-a binelea, într-o colibă făcută din crengi și frunze. Îngrijit și hrănit de oameni, indigeni aproape dezbrăcați.     Curând după ce își reveni, își dădu seama că oamenii aceia nu vorbeau nicio limba cunoscută, că insula era foarte mică, cu vegetație puțină și măruntă. Pescuitul era îndeletnicirea de bază a tuturor. Iar civilizația nu intrase acolo sub niciuna din formele ei. Neavând încotro, cu timpul începu le vorbească limba, să le trăiască traiul și foarte repede să se bucure că a ajuns acolo, să fie fericit, cum nu a mai fost niciodată. Acolo se trăia într-o armonie deplină cu semenii cu natura. Acolo era un fel de Rai, așa cum și-l închipuiau creștinii. Apoi, când asistase la o sărbătoare, i se trezi o curiozitate legată de anumite ritualuri. " Citește mai puțin...