Calauzire catre viata duhovniceasca

    Începutul vindecării și al izbăvirii sufletului de orice slăbiciune duhovnicească este Taina Mărturisirii. Vindecarea se continuă după Mărturisire prin lupta duhovnicească. Și când se va încheia? Când patima va deveni scârboasă și va înceta să atragă sufletul.      Cât timp procesul vindecării se află în desfășurare, harul și mila lui Dumnezeu îl acoperă protector pe creștinul nevoitor, cu toate că acesta primește răni de la vrăjmaș, cade și se ridică.
Citește tot rezumatul cărții Calauzire catre viata duhovniceasca... Doar când cade și nu se înălță, adică atunci când se prăvălește în păcat, mila dumnezeiască cedează.      Deci ați căzut și v-ați ridicat, ați apucat din nou armele și ați continuat confruntarea cu vrăjmașul? Nu deznădăjduiți! Domnul este lângă voi! (Sfântul Teofan Zăvorâtul)      Fragment din volum:       „Obișnuința la rugăciune     Aveți sentimentul și vă chinuiți cu gândul că participarea voastră la slujbele din biserică n-a fost bună, eficiență. Mintea voastră se învârte încoace și încolo, și în inima voastră se ridică sentimente necuviincioase. În asemenea cazuri, să vă pocăiți imediat, să vă osândiți pe voi înșivă și să puneți început îndreptării. De altfel, sfârșitul slujbei nu este și sfârșitul rugăciunii. Deci să obișnuiți mintea și inima voastră cu o stare prelungită de rugăciune. La aceasta poate să contribuie și pomenirea cu evlavie a lui Dumnezeu, și lăsarea noastră în voia Lui. Astfel, când veți lăsa Biserica, să nu lăsați rugăciunea, ci doar să schimbați un mod de rugăciune cu altul.     Să vă rugați folosind cărțile liturgice, dar să începeți ușor să adresați și cuvintele voastre Domnului, cuvinte care să corespundă atât nevoilor voastre sufletești, cât și trupești. Câteodată, sufletul nostru dorește să se întoarcă la Domnul, fără vreo nevoie concretă. Dorința aceasta se datorează, ca să spun așa, simplu, însetării noastre după Dumnezeu. La orice nivel și sub orice formă aceasta ar apărea în noi, nu trebuie s-o lăsăm neîmplinită! Chiar în același ceas să ne dedicăm rugăciunii, oriunde am fi: în casă, la treabă, pe drum. Să răspundem cât mai din inima acestei chemări dumnezeiești, căci cu cât vom satisface mai fierbinte această poftă, cu atât ea își va face apariția mai des. Cu cât va dura mai mult, cu atât va prinde rădăcini mai adânci.        Cum să ne rugăm cu mintea      Dorim să învățăm rugăciunea minții. Bine! Până acum ce rugăciune am făcut? În definitiv rugăciunea, sub orice formă, nu este decât o comunicare a minții cu Dumnezeu. Deci dacă nu ne rugăm cu mintea, atunci nu ne rugăm deloc. Cei care se roagă, se roagă mintal, adică stau cu mintea înaintea lui Dumnezeu și vorbesc cu El. Chiar și când citesc cărțile liturgice, se străduiesc să se înalțe cu mintea la Domnul." Citește mai puțin...