Revedere la Paris

În cartea de față, eroinele, patru tinere frumoase și deosebit de talentate, se întâlnesc la prestigioasa Școala de Arte Decorative din Paris. Aspirațiile comune le vor apropia, făcându-le de nedespărțit.
Citește tot rezumatul cărții Revedere la Paris... Dar mici invidii, proprii naturii umane, și gelozia caracteristică firilor pasionale ale atiștilor, le vor dezbina într-atât încât vor ajunge să se urască. După zece ani, când primesc o invitație la aniversarea unei venerabile profesoare, fiecare se va simți năpădită de sentimente confuze și porniri contradictorii, amintirile de neuitat luptând cu durerea încă vie provocată de trădarea prieteniei lor. Va reuși acest moment să le aducă din nou împreună sau va învinge orgoliul, neatenuat de trecerea timpului ? Fragment din roman: "Deși preferă, de regulă, în lunile de iarnă, clima ceva mai blîndă din Provența, mergînd adeseori acolo, Anya era totuși bucuroasă că se întorsese acum la Paris. înapoi în casa care însemna atîta pentru ea, care era plină de istoria vieții ei. Cu deosebire, încăperea în care se afla acum era elocventă în această privință. Amintirile, adunate de-a lungul atîtor ani, erau intact conservate între zidurile ei. Unele lucruri le cumpărase ea, altele îi fuseseră făcute cadou, însă, în marea lor majoritate, erau moștenite; erau obiecte pe care nu le adusese ea acolo. Felul în care era decorată camera de zi dezvăluia o femeie cu mult discernămînt, gust talent, o femeie cu rădăcini exotice, care, încă de foarte tînără, se dovedise a fi extrem de curajoasă. Ea urmase calea pe care i-o dictaseră inima și visele, își dăduse frîu liber imaginației, avusese deplină încredere în soarta ei, atît ca femeie, cît și ca artistă. I și trăise viața din plin, nu regretase niciodată nimic din ceea ce făcuse, ci poate doar faptul că nu avusese timp să facă mai multe. După ce studiase lista invitaților și după ce îi mai adăugase cîteva nume, o puse deoparte. Dar continua să lucreze la birou, să parcurgă hîrtiile adunate de-a lungul săptămînilor în care fusese plecată în Provența. Obosind la un moment dat, ea lasă deoparte stiloul, se îndreptă de spate și privi în jurul ei. Anya zîmbi, remarcînd, în acea clipă, faptul că încăperea avea o lumină aurie, cu toate că afară era cenușiu și se întunecase deja. Dar camera aceea părea mereu însorită, așa cum dorise și ea, încă de la început. Deși își începuse activitatea profesională ca artistă, Anya era talentată și în multe alte domenii, avînd un deosebit fler pentru decorațiunile interioare. Cu mulți ani în urmă, dorind să aducă un aspect însorit acestei încăperi mari și cu tavan înalt, ea tapetase pereții cu o pînză dungată în nuanțe de galben. Tapetul se mai decolorase între timp, transfonnîndu-se, dintr-un galben intens, de narcisa, într-un galben pal, de primulă, dar tot plăcut și cald rămăsese. Într-un puternic contrast cu pereții, erau draperiile, dintr-o tafta stacojie, care atîrnau, prin intennediul unor inele, de niște sine din lemn, și cădeau, la început drepte, dar pe la jumătatea lor se umflau asemenea unor fustițe de bal. " Citește mai puțin...