Ultimul imperiu

Cartea de față, puternic ancorată în realitatea politică internațională a momentului, își propune să răspundă la o întrebare incitantă: va fi oare secolul al XXI-lea dominat de SUA? După incidentele din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington, subiectul este mai actual ca niciodată.
Citește tot rezumatul cărții Ultimul imperiu... Astăzi, Statele Unite reprezintă cea mai importantă superputere, ultimul imperiu. În cursul conflictelor în care s-a implicat, americanii au dovedit că posedă resurse uriașe, disponibile oriunde, oricând și oricum. Va mai îndrăzni cineva să amenințe această țară și valorile reprezentate de ea după impresionantă demonstrație de forță făcută recent în Afganistan? Și totuși… istoria consemnează că, după o epocă de strălucire, toate imperiile ajung într-o perioadă de criză ce culminează cu destrămarea lor. Este posibil ca și SUA, acest colos care s-a impus autoritar pe plan mondial, să intre în declin și când anume? Prin prisma unei complexe analize a contextului politic, economic și militar actual, autorul oferă un răpuns pertinent tuturor cititorilor dornici să știe dacă următorii 100 de ani vor fi dominați sau nu de SUA. Fragment din carte: "Pacea universală sau războaie pretutindeni? Și războiul rece s-a încheiat. Toți cei care nu văzuseră, în formidabilele zguduiri care se succedaseră în ultimii ani și care prevesteau evident dezmembrarea lagărului comunist, decît episoade provizorii sau întoarcerea la experiențe analoage celor ale NEP-ului, această „nouă politică economică" imaginată de Lenin și de tovarășii săi pentru a scoate Uniunea Sovietică din impasul dramatic al „comunismului de război", sau încă o farsă menită să înșele Occidentul pentru a obține din partea sa credite și concesii, au tăcut brusc. În statele-majore NATO s-a încetat lucrul, s-au închis dosarele și-au început întrebările în legătură cu ce-ar fi de făcut în viitor... A fost o perioadă, foarte scurtă, în care se părea că războiului rece nu putea să-i urmeze decît o pace generală și prelungită, iar guvemele, ba precedate, ba urmate de presă, au pornit să pregătească reduceri ale cheltuielilor militare care, într-adevăr, aveau să se efectueze puțin cîte puțin în anii următori. După care, moda s-a schimbat. Pericolul, se spune în Vest, nu mai vine din Est, ci din Sud. Mediile politice și militare unde stăruiau amintirile războiului din Algeria și ale celui din regiunea Canalului Suez, sau care se proiectau în războaiele din Orientul Apropiat, își imaginau, fără prea mare neplăcere, că urma să se pregătească unele conflicte cu forme multiple împotriva „Sudului" adică, deși nu se spunea lucrurilor și oamenilor pe nume, împotriva statelor arabe sau oricum împotriva unora dintre ele. Era din păcate foarte clar că aveam de-a face cu un curent de idei și chiar cu o înclinație dovedind o importanță conotație rasistă. Dovadă războiul din Golf, dar cu caracteristicile și limitele sale: Statele Unite au reușit să regrupeze majoritatea țărilor arabe în coaliția pe care-o conduceau, popoarele din „Sud" nu s-au mișcat, deși sentimentele lor nu puteau fi puse iar zdrobirea brutală și totală a Irakului a sugerat ca un conflict „Nord-Sud" că acela nu era menit să dureze multă vreme și nici să se repete prea des... Dar turnantă se produsese și moda intelectuală, hotărît lucru, era orientată spre un sumbru orizont de crize multiple și războaie neîncetate, și nu spre o perioadă pașnică ce trebuia să urmeze războiului rece. Drama iugoslavă a contribuit mult la această situație, deoarece survenea în Europa, la două ore de zbor de Paris. Sarajevo amintea de 1914, iar numele de Bosnia, Serbia, Muntenegru și Macedonia evocau ample capitole din manualele de istorie consacrate „chestiunii Orientului" și obscurei serii de războaie balcanice. Mai era și Caucazul unde noile înfruntări trimiteau la vechile masacrari ale armenilor și la deceniile de rezistență în munți a musulmanilor în fața annatei ruse, din care Tolstoi făcuse cadrul primelor sale opere, pe care studenții la limba rusă, cel puțin în Franța, învățau adeseori să le traducă... Au unnat apoi violențele din Algeria, masacrele din Ruanda, atentatele atribuite islamiștilor, interminabilele războaie civile din Afganistan, semnele de anarhie din republicile odinioară sovietice." Citește mai puțin...