O istorie a muzicii universale Vol.4 De la Rossini la Wagner

O istorie a muzicii universale Vol. IV. De la Rossini la Wagner - Ioana Ștefănescu Datorez cititorilor noștri o explicație în legătură cu excepția pe care o prezintă cuprinsul acestui volum - al patrulea - din ciclul O istorie a muzicii universale.
Citește tot rezumatul cărții O istorie a muzicii universale Vol.4 De la Rossini la Wagner... Pentru că în paginile lui nu va mai putea fi urmărită decât prezența unui singur gen din rândul celor ce au contribuit, epoca de epocă, la treptata îmbogățire a artei componistice, o artă ce nu lăsă unne imediat-palpabile în ambianța noastră materială, ci doar în universul sufletesc al fiecăruia dintre noi. S-a întâmplat ca cel de-al treilea volum, al cărui cuprins urmărea creația secolului al XIX-lea (după cum anunță și titlul - "De la Schubert la Brahms"), să fie reprezentat de compozitori ce au lăsat urme nepieritoare în domeniul cameral, concertant, simfonic sau vocal-simfonic, genul operei fiind ocolit, sau - atunci când apărea strecurat printre realizările unora dintre ei - să nu fi fost reprezentativ. Printre aceștia s-a impus însă și numele unor iluștri contemporani ce au excelat numai în genul operei, încercările lor în diferite alte genuri ale muzicii culte ilustrându-le trecător fie începuturile, fie sfârșitul afirmării lor. Un asemenea vast și valoros material componistic a impus necesitatea unei modificări în structura formei inițial fixate. Rezultatul? Realizarea acestui al patrulea volum - Opera romantică -, subiect ce dădea posibilitatea unei detașări de întreg și de tratare a lui de sine stătător. Pomînd din Italia - patria natală a acestui gen muzical destinat acțiunii scenice - Rossini este cel ce anunță zorii viziunii romantice prin ultima sa operă (Wilhelm Tell), iar mai tinerii săi contemporani - Bellini, Donizetti, Verdi - sunt cei ce i-au urmat îndeaproape, adâncind și diversificând trăsăturile unei estetici ce răspundea imperativelor vremii. O gândire estetică ce ajunge să învingă voga manierei grand opera și în metropola franceză - ce continuă să se impună ca centru de greutate al culturii europene - prin capodoperele lui Gounod și Bizet, ca și prin realizările unor talentali contemporani ai lor. Iar în ceea ce privește viața muzicală a marilor orașe de pe întinsul germanic, aceasta s-a bucurat și mai devreme de împrospătarea adusă pe scenele teatrelor lor de Weber, prin opere ce ilustrau zorii unui sprijin entuziast pe date ale spiritualitalii specific germane, ca și de cea a lui Wagner, compozitorul romantic ce va ajunge să facă un pas hotărâtor către ceea ce el numea "muzica viitorului". - din Cuvânt înainte Citește mai puțin...