Universul, parte a creației divine, implică: organizarea cosmosului, apariția vieții, evoluția biologică, geneza ființelor inteligente (oamenii) și progresul cunoașterii umane și al altor ființe inteligente.
Este imposibil să admiți că un program atât de sofisticat a fost realizat doar de forțe materiale, ce au acționat întâmplător, așa cum procedează oamenii de știință moderni. Este nevoie de o interpretare nouă bazată pe principiul unui univers inteligent proiectat și călăuzit informațional. Această interpretare conectează știința cu religia și unifică religiile într-o Religie Universală. Ea relevă Logica Creației Divine. Fragment din carte: "Logica creației divine Datele cosmologice și cele provenind din alte domenii ale științei pledează în prezent în favoarea faptului că universul și toate câte au apărut în cuprinsul lui sunt lucrarea unei Inteligențe Creatoare. Inteligența Creatoare nu putea să realizeze decât o operă logică, armonioasă, inteligență, care să-i reprezinte potența, voință, planurile și intențiile. Logica creației divine, despre care vorbim în acest capitol, nu se referă la o logică de tip aristotelian, sau booleian, sau la un alt tip de logică matematică. Toate aceste tipuri de logică sunt într-un fel incluse în logica divină, fac parte din ea, descind din ea, sunt niște cazuri particulare. Logica creației divine are însă un caracter mult mai general. Definim logica creației divine prin următoarele caracteristici: 1. Creația divină prezintă două componente principale: lumea materială și realitatea transcendentală. Cele două componente sunt complementare, se întrepătrund și alcătuiesc împreună o unitate: creația divină integrală. Putem vorbi de o logică a creației lumii materiale și de o logică a realității transcendentale, dar în acest caz facem în mod intenționat niște simplificări și prezentăm niște descrieri parțiale. Lumea materială și realitatea transcendentală sunt rezultatul unui proiect inteligent, care a fost pus la punct de Inteligență Creatoare în toate detaliile lui de la A la Z. Toate procesele esențiale ale creației divine (originea universului, originea vieții, geneza diferitelor specii și apariția primilor oameni) prezintă componente atât din lumea materială, cât și din realitatea transcendentală. Componentele materiale nu pot să explice singure complexitatea creației divine. Din această cauză trebuie să vorbim despre o creație divină integrală și o logică a creației divine integrate. 2. În prezent trebuie să recunoaștem existența a două mari surse de informare pentru studiul creației divine: lumea materială (cercetată în special de știință) și realitatea transcendentală, care este descrisă de revelatifie divine prezentate de marile religii ale lumii (mozaică, creștină, islamică, brahmana și buddhistă). Creatorul își reflectă rolul și intențiile în primul rând în lumea materială. Lumea materială este accesibilă cunoașterii omenești. Pe parcursul istoriei oamenii au ajuns să stăpânească într-o oarecare măsură legile lumii materiale și să le folosească pentru a realila o anumită bunăstare materială și pentru a progresa în domeniul cunoașterii. Oamenii nu pot însă deduce din studiul lumii materiale aspectele ascunse ale realității transcendentale."
