Mihai Cimpoi are - în imaginația mea de valah - figura și semnele comportamentale ale unui razeș din epoca lui Ștefan cel Mare. Voinic, țeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală, coborât - aș zice - direct din spațiul sadovenian, pare că s-a hrănit toată viața lui cu rădăcini de stejar.
Ține drumul drept, pe la mijloc, și, de-i pornit într-o direcție, n-o schimb a până nu ajunge la locul cuvenit. Îmi place la el, între altele, că se ține de cuvânt. În țara lui Mitică, atâta statornicie nu este socotită o mare virtute.
De aceea răuvoitorii noștri ne consideră oameni de vorbe și nu, cum s-ar cuveni, oameni de bine. Am credința nestrămutată că Mihai Cimpoi nu-i un om de vorbe și ce promite face.
Ca un țăran basarabean, hârșit de viață, stă locului și, contrar prejudecății despre adamismul nostru tradițional, duce lucrurile la capăt. Nu-i place să construiască din fuga cailor, cum spunea G. C alinescu că am fi făcut, noi, românii, de-a lungul veacurilor, și nu lasă neterminată catedrală pe care a început-o. - Buc., 5 august 2012 Acad. Eugen Simion
Fragment din cartea "Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic"
"MINOTAUR, figura monstruoasă provenită din împreunarea soției regelui Minos Pasiphae cu un taur. A fost închis de regele Minos în labirintul lui Daedalus, producând spaima la toți cei din jur. Slujindu-se de „firul Ariadnei", Tezeu l-a ucis: „Apoi veni acela ce-au frânt pe Minotaur, / Tezeu, să care lâna cu mîțele de aur" (Gemenii). NARCIS, cf. lui Ovidiu (Metamorfoze), este un tânăr foarte frumos, „fiu al apei curgătoare Liriope din Beția, siluită de răul Cefișos ce curge din muntele Parnas". Personifică iubirea excesivă de sine, prin contemplarea propriului chip în apă. La Eminescu, figurează eul pur, natural, neintelectualizat și neavând conștiința că „totul este problem". Narcis văzându-și fața în oglinda sa, izvorul, / Singur fuse Îndrăgitul, singur el îndrăgitorul" (Călin [File de poveste]). NESSUS, în mitologia greacă, centaur care, având intenția de a o răpi pe Deînairă, soția lui Hercule, este ucis de acesta cu ajutorul unei cămăși pătate cu sângele lui Nessus, otrăvit de săgeata lui Hercule și înmuiată în veninul hidrei din Lerna. Simbolizează chinurile cele mai măcinatoare, arderea de vie a ființei: „Jalnic ard de viu, chinuit că Nesus" - Odă (în metru antic). ODIN (Odhinn), în mitologia scandinavă, zeul suprem, înzestrat cu atribute universale, în special cu darul creației, înțelepciunii și războiului. Figura mitică a zeului scandinav se asociază, în viziunea lui Eminescu, cu figurile dacilor învinși ajunși în Walhalla, palatul ceresc și acvatic în care sălășluiește Odin: „Odin stă-n frunte cu părul de ninsoare încărcat; / Acolo decid ei moartea Romei și o scriu în rune" (Odin și poetul). OKEANOS, în mitologia greacă, zeu al „Fluviului Okeanos", care se credea că înconjoară ca un brâu pământul; născut de titanii Cronos și Geea (al Cerului și Pământului): „Okeanos se plânge pe canale" (Veneția)."
Mihai Eminescu. Dictionar enciclopedic
- Autor: -
- An apariție: 2013 (vezi top cărți)
- Editura: GUNIVAS
- Nr. pagini: 585
- Categorie: Litere Critica Literara
