Autoarea Alexă Drăgan, prin intermediul cărții sale, ne introduce într-o poveste care ne atinge sufletul, îl face să sufere și să se rupă-n bucăți crezând că nu mai poți reuni ceea ce a fost odată.
Și totuși... Captivează prin stilul simplu care debordează de sinceritate, prin modul în care redă emoțiile și sentimentele, prin naturalețea cu care decurge acțiunea. Personajele puternice și pline de energie, cu o mare capacitate de a rezista capriciilor destinului, sunt modele care lasă o amprentă în urma lor! Autoarea ne învață că destinul are totul pregătit, problemele nu vin mai multe decât pot fi duse, iar la finalul suferinței și deziluziilor vine și speranță. Speranța într-un viitor plin de culoare! O serie pe care am văzut-o crescând capitol cu capitol, transformându-se în povestea emoționantă care este acum!” (Geo, „Just reading my book") „O poveste frumoasă, o carte ușor de citit, un subiect interesant, personaje ușor de îndrăgit, o intrigă cursivă, un stil de scriere direct, simplu, clar, fără înflorituri, cu dialoguri picante, pe scurt, ingredientele unei lecturi care mi-a plăcut, m-a amuzat și m-a relaxat. Este o carte ideală de vacanță sau de citit la sfârșitui unei zile obositoare." (Delicatese literare) Fragment din romanul "Contract marital. Volumul 2" de Alexa Drăgan: "Aud alarma ceasului sunând și îmi vine să plâng de ciudă că trebuie să mă trezesc. Nu am putut dormi mai toată noaptea gândindu-mă la situația imposibilă în care mă aflu. Orice aș alege, știu că voi ajunge să sufăr, dar suferința cea mai mare ar fi... să îmi pierd fiul, rațiunea mea de a fi. Deci, oare mai este vorba de vreo alegere? Mă ridic cu greu din pat, îndreptându-mă spre baie. Aprind lumina și mă îndrept spre lavoar, știind că numai apă rece ar reuși să mă trezească măcar cât de cât. Am parte de un șoc în momentul în care îmi văd chipul în oglindă. Peste noapte am ajuns să mă transform atât de brusc, încât am impresia că nu chipul meu îl văd în oglindă. Am ochii umflați și iritați de atâta plâns, iar niște cearcăne incredibil de pronunțate îmi completează imaginea de femeie terminată nervos. Adevărul este că exact așa am ajuns. Numai gândul că aș putea pierde custodia fiului meu m-a înnebunit. Mă spăl pe față cu apă rece, în speranța că îmi voi îndepărta ceața somnului de pe ochi. Mă spăl pe dinți, după care dau drumul apei la dus, să se încălzească. Această rutină mă ajută să mă calmez, pentru a putea gândi la rece. Nu mă ajută nici faptul că în această seară trebuie să îi dau răspunsul lui Damian. Decizia mea practic a fost luată din momentul în care am realizat că există riscul de a-mi pierde fiul, numai gândul că asta ar însemna să îi aparțin din nou lui... m-a împiedicat să îi dau răspunsul. Sunt sigură că nu ar dori să avem parte de o căsnicie de fațadă, cum a fost la început, iar acest gând mă omoară, căci nu sunt sigură că inima mea va supraviețui unei noi suferințe. Întru în duș, și închid ochii, pentru a lăsa jetul puternic să-mi destindă mușchii încordați. Aveam nevoie de acest moment doar pentru mine... pentru mine și gândurile mele. Brusc, îmi apar în fața ochilor imagini de seară trecută: cearta mea cu el, sărutul plin de furie, dar în același timp de dor, plecarea lui ce m-a lăsat pustiită, făcându-mă să realizez că încă îl iubesc la fel de intens ca la început. Această revelație m-a făcut să realizez faptul că sunt pierdută. Când va trebui să mă întorc la el, oare voi fi în stare să îi rezist, să nu îl las să îmi intre din nou pe sub piele? Asta a fost întrebarea pe care mi-a adresat-o și Iza după plecarea lui, când i-am povestit tot. După ce a terminat a scoate pe gură niște cuvinte nedemne de o doamnă, nemaipăsându-i de data asta dacă va fi auzită, mi-a pus această întrebare ce pur și simplu m-a blocat. Acest lucru mă întreb și eu în dimineața asta: voi fi în stare să îi rezist? Iar dacă o să-i cedez, voi fi în stare să las trecutul deoparte și să-l iert? Vom putea fi fericiți?"
