Te urasc, te iubesc

Te urăsc, te iubesc. El e alesul pe care adora să-l urască Nemesis (substantiv): 1. Un oponent sau un rival pe care nu-l poți depăși sau învinge; 2. Punctul vulnerabil al cuiva; 3. Joshua Templeman.
Citește tot rezumatul cărții Te urasc, te iubesc...   Lucy Hutton și Joshua Templeman se urăsc unul pe celălalt. Nu doar se displac sau se războiesc. Chiar se urăsc. Și nu au nicio problema în a-și face cunoscute sentimentele printr-o serie de ritualuri pasiv-agresive, în timp ce stau unul vizavi de celălalt, asistenți executivi ai celor doi CEO ai unei edituri. Lucy nu poate înțelege felul încorsetat, meticulos și lipsit de bucurie în care Joshua se comportă la muncă. Joshua e descumpănit de hainele prea colorate ale lui Lucy și de optimismul ei deșănțat. Când ajung să se lupte pentru același post în companie, războiul psihologic pe care cei doi îl poartă atinge punctul culminat, iar Lucy refuză să facă un pas în spate în clipa în care jocul lor ar putea să o coste jobul ei de vis… Când tensiunea dintre ei mai are puțin și dă în clocot, Lucy descoperă că poate de fapt nu îl urăște pe Joshua. Și poate că nici el n-o urăște. Sau, poate, e doar un alt joc de-al lor. Distractivă, deșteaptă, proaspătă și plăcută de la prima până la ultima pagină, absolut delicioase. O recomand din tot sufletul. - Susan Elizabeth Phillips Fragment din cartea "Te urăsc, te iubesc" de Sally Thorne " Domnul Bexley trece prin spatele biroului meu, cu servieta în mână. Sigur își face cumpărăturile de la Humpty Dumpty's Big & Small Menswear. Cum altfel poate să găsească niște costume așa de scurte și largi? Chelește, are pete pe față și e bogat ca dracu'. Tatăl lui a înființat Bexley Books.  Îi place să îi amintească lui Helen ca ea de abia ce a fost angajată. Conform lui Helen și observațiilor mele, e un bătrân decrepit. Îi zâmbesc. Prenumele lui e Richard. Dick cel Gras și Scund.  — Seara frumoasă, domnule Bexley.  — Seara frumoasă, Lucy.  Se oprește la biroul meu și îmi privește bluza mea din mătase roșie.  — Sper că Joshua ți-a dat copia cărții The Glass Darkly, pe care am luat-o pentru tine. E primul exemplar.  Dick cel Gras și Scund are un raft de cărți plin cu tot ceea ce a scos B&G.  Fiecare carte e primul exemplar ieșit de la tipar. O tradiție începută de bunicul său. Îi place să se laude cu asta musafirfior, dar odată m-am uitat pe raft și paginile nici măcar nu erau tăiate.  — Ai luat-o, da?  Domnul Bexley se întoarce și se uită la Joshua.  — Nu mi-ai spus nimic, doctore Josh.  Probabil Dick cel Gras și Scund îi spune doctore Josh pentru că pare așa de curat. Odată am auzit pe cineva spunând că, atunci când lucrurile au început să se înrăutățească la Bexley Books, Joshua a înlăturat o treime din angajați, într-un mod magistral. Nu știu cum pune capul pe pernă, noaptea.  — Atât timp cât o primești, nu contează, răspunde Joshua, drăguț, și șeful își amintește că el e Șeful.  — Da, da, pufăie, și se uită din nou în jos, la bluza mea. Bravo! Faceți echipă bună!  Când urcă în lift, mă uit și eu în jos, la bluză, să văd dacă e ceva în neregulă. Toți nasturii sunt închiși. Ce naibii ar fi putut să vadă? Mă uit în bucățile de oglindă din tavan și abia, abia se vede o umbră de decolteu.  — Dacă ai fi închis-o și mai sus, nu ți-ar fi văzut fața, spune Joshua monitorului său, în timp ce se deloghează.  — Ai putea să îi spui șefului tău să se uite din când în când la fața mea.  — Probabil încearcă să îți vadă circuitele. Sau ce combustibil folosești.  Ridic din umeri.  — Combustibilul e ura pe care o simt pentru tine.  Joshua se strâmbă. Mi-a ieșit! Apoi îl văd cum își recăpătă fața fără nicio expresie. — Dacă te deranjează, ar trebui să vorbești cu el. Ia atitudine. Așadar, în seara asta îți faci unghiile, singură și disperată?  A nimerit-o pe asta." Citește mai puțin...