Pe 22 iunie 1941, colonelul Erhard Raus a intrat în campania germană împotriva Rusiei ca un ins necunoscut atât de soldații, cât și de superiorii săi. Era de origine austriacă și ultima lui experiență de luptă fusese în calitate de comandant interimar al Batalionului 1 Infanterie Ușoară Biciclete în armata austro-ungară timp de cinci luni în 1918,în timpul Primului Război Mondial.
Raus a petrecut perioada interbelică în funcții de stat-major și de instrucție, iar când a fost absorbit în armata germană în 1938, în urma Anschlussului (anexarea Austriei de către germani), a continuat în posturi de stat-major (cel mai notabil ca șef de stat-major al Corpului XVII, în timpul campaniei din Franța) în următorii doi ani, cu unica excepție a unei perioade de două luni în care a comandat un regiment de instrucție. Urmând practica transferării ofițerilor de stat-major din cartierul general pe linia frontului, Raus a preluat conducerea Regimentului 243 Infanterie în iunie 1940, pentru ca după o lună să fie transferat la Regimentul 4 Infanterie Motorizată. În mai 1941, a avansat la comanda Brigăzii 6 Infanterie Motorizată din cadrul Diviziei 6 Panzer, fără să-și fi condus regimentul în vreo luptă. La momentul respectiv, foarte puțini s-ar fi așteptat ca austriacul ochelarist în vârstă de patruzeci și doi de ani să ajungă la comanda unei armate. "Neîncercat în lupte" poate să fi fost descrierea lui Raus pe care o avea în minte comandantul de divizie Franz Landgraf. Pe lângă faptul că nu avea experiențe recente pe câmpurile de bătălie, Raus nu fusese anterior asociat trupelor de panzere, o circumstanță neliniștitoare pentru al doilea ofițer la comandă al Diviziei 6 Panzer. - Fragment din Introducerea lui Steven H. Newton Autor: Erhard Rasus Compilație de Steven H. Newton
