Coroana

Coroana, vol.5 din seria Alegerea Când Eadlyn devine prima prințesă din Illea care își organizează propria Alegere, ea nu crede că se va îndrăgosti de vreunul dintre cei treizeci și cinci de tineri.
Citește tot rezumatul cărții Coroana... Petrece primele câteva săptămâni ale competiției numărând zilele până când va putea scăpa de ei. Dar, pe măsură ce evenimentele de la palat se precipită și Eadlyn este obligată să iasă și mai mult în lumina reflectoarelor, își dă seama că poate nu ar fi fericită să rămână singură. Încă nu este sigură că va trăi o poveste romantică de iubire, așa cum s-a întâmplat cu părinții ei în urmă cu douăzeci de ani. Dar, uneori, dragostea apare acolo unde nu te aștepți...și în curând Eadlyn trebuie să facă o alegere mai dificilă și mai importantă decât și-a imaginat vreodată. Fanii seriei Alegerea vor fi încântați de deznodământul celui de-al cincilea volum. [...] Cercul început cu prima carte se închide, iar fanii poveștilor de dragoste vor urmări fascinați rolul pe care Eadlyn și-l asumă în istoria țării ei și vor suspina atunci când prințesa își va găsi iubirea adevărată. - Common Sense Media  Fragment din romanul "Coroană", de Kiera Cass "Rochia era roșie. Faptul că mama nu o mai purtase de ani de zile era unul dintre motivele pentru care o alesesem. Hale ajustase mânecile lungi de dantelă până la coate și scosese câteva dintre straturile de sub fustă, așa că nu mai era atât de încărcată. Avusese dreptate când spusese că anumite părți nu mai puteau fi refăcute, dar o modificase cu atât de mult gust, că probabil și mama ar fi fost încântată de transformări, dacă și-ar fi dorit-o înapoi. Eloise m-a ajutat să îmi aranjez părul, extrem de elegant, cu codițele împletite la spate, adunate într-un coc modest. Cu diademă cu rubine pe care o alesesem, arătăm ca o flacără. Ținuta era într-adevăr frumoasă. Știam asta și eram recunoscătoare tuturor care mă transformaseră într-o persoană căreia i se puteau încredința deciziile ce trebuiau luate în numele țării. Doar că mă simțeam bătrâna, mai bătrână decât eram, deși poate mai aproape de vârstă pe care ar fi trebuit să o arăt. Oftând, am acceptat rochia. Acum, așa trebuia să fiu. Trăgeam de tiv în studio, când Josie a venit să-mi vorbească. — Rochia este uimitoare, a lăudat-o ea, nereușind să se abțină să nu atingă valurile de satin. Eu mi-am netezit rochia în continuare. — Este a mamei. — Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat, apropo, a spus ea încet. Nu cred că ți-am zis până acum. Am înghițit. — Mulțumesc, Josie! Înseamnă mult. — Știi, de vreme ce totul este atât de serios, o petrecere ar putea fi o idee bună. Aproape am râs. — Sunt un pic cam preocupată de tot ce se întâmplă. Poate după ce lucrurile se vor mai liniști. — Aș putea să o organizez eu! Lasă-mă să discut cu câteva servitoare și într-o săptămână am putea reuși să facem ceva împreună. M-am întors cu spatele la oglindă. — Repet, poate într-o zi, dar nu acum.  M-am îndepărtat, încercând să mă concentrez. Ea m-a urmat prin cameră, insistență. — Dar de ce? Nu ar trebui să sărbătorești? Adică, practic ești regina, deci... Furioasă, m-am întors spre ea. — Dar nu sunt regina! Titlul acesta îi aparține mamei, care aproape a murit. Din cauză că uiți atât de ușor, compasiunea pe care tocmai mi-ai arătat-o este inutilă. Ce nu pricepi, Josie? Crezi că slujba asta înseamnă doar rochii și gale? " Citește mai puțin...