Marian Ilea a rămas fidel proiectului său, fiecare carte a sa este despre oamenii și istoria acestor două spații românești marginale și totuși reprezentative, cu o identitate lingvistică și etnică de o extraordinară pregnantă.
Desistea și Medio Monte sunt un fel de Macondo sau o faulkneriană Yoknapatawpha maramureșeană. Ilea a știut de la bun început să dozeze abil realismul și un soi de realism magic, să împletească poveștile, să lase personajele să-și vorbească limba, să-și asculte personajele cu înțelegere și cu o tandră ironie, să (re)creeze atmosfera dulce-amăruie a târgului de provincie de odinioară. Cred că în literatura noastră el a știut să găsească acel spațiu specific, acel pitoresc uman, social și lingvistic care ne pot propulsa în literatura europeană fără să ne pierdem identitatea. - Raluca Dună
