Tăblițe de lut vorbitor. Antologie lirică Poemele devin acum construcții discursiv-narative, cu aer alegoric sau parabolic. Stilul capătă simplitate și alură discret sapiențială. Melancolia rămâne sentimentul dominant, la care se adaugă și o atitudine aproape stoică în fața existenței.
Dar și, nel mezzo del cămin, o aropiere de umilitatea creștinului autentic, în care se coboară un pic din biserica mică de cartier, printr-o lumină groasă și caldă”. Cristian Liviu Burada scrie o poezie gravă, de meditație și interogație, în ciuda aparenței lejerități a discursului poetic, adesea colocvial, user-friendly. ”Veți uita și veți fi uitați” – sună un avertisment pesimist, căruia i se contrapune tocmai puterea cuvântului scris, a poeziei salvatoare, ca formă de dăinuire în timp. - Gabriela Gherghișor Crucea rotundă Desenez fel de fel de cercuri cu mintea cu mâna Cu limba plimbându-mi-o prin gură Ca și cum mi-aș face cruce O adevărată cruce Nu poate să fie decât rotundă Perfect rotundă Cu Iisus Cristos cel înviat din morți Și urcat la ceruri-tot cercuri și ele Pornind în progresie Cu cât se îndepărtă mai mult Iisus de pământ Cu atât cerurile deveneau cercuri Iar cercurile spirale Dintr-o spirală imensă De duh sfânt...
