Atunci când vorbim despre miracole, de cele mai mutte ori, ne gândim la minuni care au schimbat fața omenirii, la fapte glorioase ale celor care au ținut în mâini destinele lumii, la scene istorice sau religioase învățate, povestite sau studiate.
Însă, câți dintre noi ne bucurăm de miracolele adevărate? Câți dintre noi vedem miracolul de lângă noi? Un zâmbet înecat în lacrimi de fericire al măicuței dragi care își revede copiii rispiti prin lume venind acasă, după ce zile, luni sau chiar ani întregi i-a așteptat liniștită, cu sufletul sfâșiat de dor în pragul casei părintești, bucuria sinceră din ochii unui copil atunci când își îmbrățișează părinții, recunoștința din ochii unui suflet necuvântător care își găsește o familie iubitoare sau, pur și simplu,fericirea inexplicabilă simțită an de an când cade prima zăpadă. Oare nu tocmai aceste mici bucurii creează cel mai mare miracol din noi - Viața? Despre asta vorbesc poveștile de iarnă reunite sub titlul Miracolele Crăciunului, despre gesturile simple care fac întotdeauna diferență și care împreună pot crea mari miracole, despre trăiri, clipe, amintiri în care s-ar putea regăsi fiecare dintre noi, duse în lumi de altădată, în lumi în care timpul nu era dușmanul omului, iar momentele erau trăite cu o altă intensitate și însemnătate, toate sub cupola magică a sărbătorilor de iarnă. Miracolele Crăciunului există! - Bianca Buca Cinci minunate povești de Crăciun. Cinci povești despre bunătate și iubire, despre familie și miracole, despre frumusețea și simfonia înghețată a iernii. Povești împletite cu ilustrații măiestre care vor încânta ochiul și sufletul cititorului. Cuprins: O • șansă la viață • Simfonia iernii • Povestea din spatele ferestrei • Primul fulg de nea • Pătură în carouri Fragment din cartea "Miracolele Crăciunului" de Bianca Buca: "Se aud în zare zurgălăii săniei cu colindători. Erau ei. Veneau, ca în fiecare an, la casa părintească. Glasurile zglobii, ce se auzeau în patru zări, erau din ce în ce mai puternice, semn că se apropiau de poartă. Au ajuns. Sunt chiar în fața porții. Zarva mare, bocanci scuturați de zăpadă... Dau năvală cu toții în casa bunicilor și o inundă cu bucurie. Sar care mai de care de gâtul bătrânilor, ale căror fete se luminează de fericire. Apoi îi iau la rând pe toți cei șase bătrâni camarazi patrupezi. l-au așteptat, ca în fiecare an, cu masa pusă în camera aceea ținută de bună. A fost o altă seară de neuitat petrecută alături de cei dragi în iarna vieții! Însă, după lăsarea nopții și a liniștii, și-a reluat vechiul său obicei și a adormit în fotoliul din fața focului, cu toți camarazii la picioare și cartea de rugăciuni în mână, pufăind din pipă sa și gândindu-se că în îmbrățișarea fiecărei mame regăsim căldura unei bucăți de lână împletită în carouri. Miracolele Crăciunului există!"
