Furia de fier

Furia Roșie continuă... Furie de fier. Prima parte a unei noi trilogii   Noul înghite vechiul. Și în inima noului e ceva ce nu înțeleg. O luptă sălbatică și frenetică pentru putere, pentru bogății, un război al tuturor împotriva celorlalți.
Citește tot rezumatul cărții Furia de fier...   Războiul lumilor pare fără sfârșit. La zece ani de la începerea revoltei Culorilor Inferioare împotriva dominației Auriilor, Sistemul Solar este în continuare măcinat de intrigi și lupte. În noua lume a Secerătorului, eliberată de jugul unei clase opresoare, pacea este prețul ce se cere plătit. Prin urmare, se impune o alegere: libertatea într-un haos permanent sau pacea într-o lume nedreaptă?   Oamenii îi spun părintele, eliberatorul, căpetenia războinică, Regele-Sclav, Secerătorul. Dar în timp se ce prăbușește către planeta sfâșiată de război, în armura lui roșie, cu armata lui vastă și cu inima grea, se simte ca un copil.   Dacă sunteți un fan al Furiilor, veți fi din nou impresionat. - thebloggoblin.com   Pentru cei care preferă literatura science-fiction densă, monumentală și orientată spre actiune. - kirkusreviews.com Confirmă încă o dată inteligența lui Brown și admite că istoria nu este un șir de episoade perfect delimitate, cu început și sfârșit precis, ci un flux constant și haotic. - barnesandnoble.com   Furia de fier [...] formulează întrebări, iar unele răspunsuri nu ne sunt tocmai pe plac. Tocmai ele o fac însă o lectură intensă și impresionantă. - bookpage.com   Nu doar o simplă aventură SF, ci o creație mult mai provocatoare și convingătoare prin fuziunea de intrigă politică, acțiune și perspective. Fanii lui Brown și ai seriei sale vor fi cu siguranță încântați de completarea adusă Furiilor. - flickeringmyth.com Fragment din cartea "Furia de fier" de Pierce Brown: "Îi zâmbesc lui Wulfgar, care coboară scările în întâmpinarea mea. Unul dintre fiii favoriți ai Revoltei, Obsidianul e slăbănog și noduros ca o rădăcină de copac, într-o armură albastru-deschis. E de-abia trecut de patruzeci de ani. Are o fată ascuțită ca o pasăre de pradă și barba împletită că a eroului său, Ragnar. Wulfgar este unul dintre Obsidienii care au luptat alături de Ragnar pe zidurile Ageei și i-a însoțit pe Fiii lui Ares pe Attica atunci când m-au eliberat din captivitatea Șacalului. Acum ArhiGardian al Republicii, îmi zâmbește oprindu-se cu o treaptă mai sus, cu ochii negri încrețindu-se la colțuri. - Trăiască libertatea! spun zâmbind. - Trăiască libertatea, repetă el. - Wulfgar. Ce ciudat că te întâlnesc aici! Ai ratat Ploaia. - Păi, nu puteai să aștepți să mă întorc, nu? spune Wulfgar tățaind mustrător din limbă. Copiii mei mă vor întreba unde am fost când s-a abătut Ploaia asupra lui Mercur și știi ce-o să fiu silit să le zic? Se apleacă înainte zâmbind complice: - Că ședeam pe buda și tocmai mă ștergeam la cur când am auzit că Barca a ocupat Mount Caloris. Izbucnește într-un râs ca un tunet. - Eu ți-am zis să nu pleci, intervine Șevro. Ți-am zis c-o să pierzi toată distracția. Trebuia să-i vezi pe Cenușei cum au ușchit-o. Au lăsat o dâră de pișat tocmai până pe Venus. Ți-ar fi plăcut! Sevro îi zâmbește larg Obsidianului. El i-a pus un brici în mână, în răul de noroi al Ageei. Acum Wulfgar are propriul lui brici. Plăselele lui sunt confecționate dintr-un dinte de dragon al gheții de la Polul Sud al Pământului. - Dacă nu m-ar fi convocat Senatul, lama mea ar fi cântat și ea în ziua aia, zice el. Sevro pufnește batjocoritor. - Așa-i. Ai dat fuguta acasă ca un cățeluș cuminte. - Un cățeluș? Prietene, sunt un servitor al Poporului. Ca noi toți. Mă privește cu un ușor reproș și înțeleg adevăratul sens al spuselor lui. Ca toți Gardienii, Wulfgar e un credincios. Nu crede în mine, ci în Republica, în principiile pe care e fondată. Și în ordinele pe care le dă Senatul. Cu două zile înainte ca Ploaia de Fier să se abată peste Mercur, Senatul, condus de vechiul meu prieten Dancer, a votat împotriva propunerii mele. Mi-a cerut să continui asediul. Să nu irosesc oameni și resurse într-un asalt. N-am ascultat și am dezlănțuit Ploaia. Acum, un milion de oameni zac în nisipurile de pe Mercur și noi sărbătorim Ziua Eliberării. Dacă Wulfgar ar fi fost cu mine pe Mercur, n-ar fi sfidat ordinele Senatului alăturându-se Ploii noastre. De fapt, probabil c-ar fi încercat să mă oprească. Și e unul dintre puținii bărbați în viața care ar fi putut reuși. Fie și pentru scurt timp." Citește mai puțin...